De-a lungul timpului, fiind intens interesat de natura si functiile constiintei, am intrebat multi oameni daca, in opinia lor, animalele au constiinta (sau, in cazuri mai spectaculoase, plantele si, de ce nu, bacteriile sau pietrele). In acest moment subiectul imi este destul de clar. Dar tu esti lamurit(a)?

Iata un experiment cu maimute (verisoarele noastre primare): pur si simplu cateva maimute sunt hranite o singura data pe zi, la pranz. Zile in sir. Evident ca seara si dimineata li se face foame dar brutele de cercetatori nu le dau nici macar un miligram de banana. Respecta programul stabilit de la bun inceput: o singura data pe zi, la pranz.

Asta e tot. Halal experiment, nu-i asa? Nu-ti trebuie doctorat in psihologie pentru a pune la punct acest design experimental. Totusi, nu ai vrea sa stii rezultatele? Imagineaza-ti ca tu ai fi o maimuta (scuze!). Observand ca primesti o singura data pe zi hrana si resimtind, seara si dimineata, o serie de frustrari, si asta in mod repetat, nu ti-ar trece prin cap sa-ti faci provizii? Mai ales ca la pranz primesti mancare din belsug, mult peste nevoile tale din acel moment.

Da, ti-ar trece prin cap daca ai fi un om intr-un rol (imaginar) de maimuta. Dar unei maimute in propriul ei rol acest gand nu i-a venit niciodata. Nu a invatat sa economiseasca hrana pentru a doua zi (nu mai zic pentru urmatoarele zile). Dupa ce primeau, din abundenta, hrana la pranz si consumau cat aveau nevoie maimutele ignorau ceea ce a mai ramas sau se bateau (in joaca, presupun) intre ele, aruncand cu mancare. Efectul: nu peste mult timp erau din nou flamande.

In capul lor simpatic (dezgustator?) de maimuta nu au putut conecta 2-3 momente temporale, adica nu s-au putut misca pe axa timpului (sa se proiecteze in viitor, nu peste cateva secole ci peste cateva ore si sa gandeasca ceva de genul „Nu peste mult timp imi va fi foame din nou, imi amintesc din experienta anterioara ca nu va exista mancare disponibila si voi preintampina asta, facand cateva provizii”). Pentru ele nu exista viitor!

Maimutele traiau mereu in prezent si suportau apoi consecintele. Aviz amatorilor de filosofii prezenteiste, intoleranti la miscarea pe axa timpului! E adevarat, oamenii ar putea sa decida sa economiseasca si sunt liberi sa aleaga contrariul. Dar maimutele? Oare alegeau ele, in mod sistematic, sa sufere de foame? Maimute masochiste, numai bune pentru o analiza freudiana indelungata? (insotita de nevroza de transfer)

Constiinta pe care o au dar nu o folosesc? Sau, pur si simplu, limite neuronale evidente? Poate constiinta nu este asa de raspandita in lumea viului (poate si unii oameni au mici probleme la acest capitol). Poate animale mai putin evoluate (la complexitate ma refer) decat maimutele sunt si mai putin apte sau capabile de a fi constiente. Ce sa mai zic de plante?

Cristale constiente? (cu puteri vindecatoare, normal!) Sau doar intelegere limitata a realitatii la noi, oamenii? (sau gandire magica de tip infantil, de ce sa fiu asa de protector?). Nicio maimuta din experiment nu a avut gandul salvator („prieteni, hai sa lasam cateva banane si pentru maine dimineata, ati vazut ca hominizii nu ne dau nimic dimineata!”). Un pic dezamagitor, as zice.

Replica ta ar putea fi ca alte animale isi fac provizii! Dar eu te intreb: isi fac provizii deoarece asculta de instinct, adica se angajeaza in comportamente programate sau raspund unor situatii noi, pe care antecesorii lor nu le-au intalnit? Intrebarea mea e retorica, bineinteles. Expertii ne asigura ca cele mai inteligente primate non-umane sunt capabile sa se proiecteze mental in viitor doar pentru urmatoarele 20 de minute (timp suficient, de pilda, pentru masculul alfa sa se ghiftuiasca fara sa fie deranjat).

Ce bine ca nu suntem maimute! Totusi: tu ai ceva banuti pentru pensie?

W.A. Roberts, „Are animals stuck in time?” Psychological Bulletin 128: 473-489 (2002).

 

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin