Procariote si eucariote, aceasta a fost ordinea. Daca nu esti biolog, probabil aceste nume nu-ti spun nimic. Sunt sigur insa ca ai auzit de bacterii.Bacteriile (procariotele) sunt cele mai primitive organisme cu putinta. Ele au aparut acum aproximativ 3.8 miliarde de ani si au supravietuit, bine mersi, pana in zilele noastre. Mai mult, timp de un miliard de ani au avut tot Pamantul la dispozitie (adica in afara de ele nu mai exista nimeni).
Procariotele nu au nucleu, spre deosebire de eucariote (organismele imediat „superioare”), nu se reproduc sexuat (deci nu au probleme de cuplu), nu au organite celulare inconjurate de membrane (mitocondrii, de exemplu), se divid prin simpla fisiune (si nu prin mitoza), traiesc in conditii de mediu extrem de variabile, adesea extreme. Iti poti imagina ceva mai simplu decat atat?
Ei bine, exista ceva mai simplu decat bacteriile si anume virusii.Ei sunt mult mai mici si sunt constituiti dintr-un acid nucleic, un invelis de proteina si, uneori, materie grasa. Fiind asa de simpli, pentru a putea trai au intotdeauna nevoie de alte celule. Virusii sunt cel mai bun exeplu de lipsa de autonomie. Supravietuiesc doar in interiorul altor organisme vii, fie ele plante, animale si chiar bacterii (exista virusi bacteriofagi adica „mancatori de bacterii). Evident ca virusii nu au ceva personal cu noi, oamenii. Ei doar cauta un mediu in care sa se poata reproduce si sa se inmulteasca iar noi suntem gazde interesante.
Revenind la bacterii, iti sugerez un mic experiment pentru a-ti face o idee despre marimea lor: priveste utmatorul punct . Stii de cate bacterii (de marime medie) este nevoie pentru a-l acoperi? Doar de 250.000. Te-ar mai putea mira, in acest caz, faptul ca unele bacterii se inmultesc din sfert in sfert de ora? Nu, nu e cazul sa ne speriem, majoritatea bacteriilor sunt inofensive pentru oameni si unele sunt chiar de mare ajutor (bacteriile coliforme din intestin echilibreaza digestia)
Procariotele, primele forme de viata de pe Pamant, au evoluat in specii de bacterii din care s-au dezvoltat, ulterior, numeroase alte vietuitoare, inclusiv plante si animale (daca mergem suficient de departe cu imaginatia, stramosul nostru comun nu este Australopithecus, nici Ramapithecus, nici macar micutul lemurian din clasa primatelor prosimiene, ci o bacterie sau, pentru a fi mai riguros, un organism unicelular (o procariota).
Crezi ca este un articol consacrat biologiei? E si asa insa intentia mea este alta si o vei intelege imediat (are legatura cu o stire difuzata ieri de canalele TV). Bacteriile asculta si ele de legea selectii naturale, in ciuda stabilitatii uimitoare de care au dat dovada in ultimele miliarde de ani (s-au gasit fosile in straturi vechi de 3.5 miliarde de ani). Gandeste-te doar la Mycobacterium tuberculosis care cred ca intuiesti ce boala produce. Pe la jumatatea secolului trecut se credea ca a fost eradicata, gratie celor doua medicamente prea bine cunoscute de bolnavi, rifampina si isoniazida. Se mai stie ca persoanele cu un sistem imunitar suficient de puternic nu fac boala, deoarece sunt capabile sa omoare bacteriile sau sa le mentina intr-un numar limitat in plamani (le tin la respect). Daca sistemul imunitar este slab, bacteriile fac ce stiu ele mai bine, adica prolifereaza intr-un ritm extraordinar si distrug tesutul pulmonar.
In anii ’90 in unele Mycobacterium au aparut (ori s-au activat) gene capabile sa contracareze actiunea medicamentelor. Tuberculoza si-a reinceput marsul mortifer. Noii germeni de Mycobacterium sunt rezistenti la antibiotice. Asta inseamna selectie naturala: nimeni nu sta pe loc! Noi, oamenii, invatam sa luptam cu bacteriile periculoase, fiind capabili sa producem medii distructive pentru ele . prin actiunea medicamentelor, iar ele, in timp, se adapteaza, la noile medii. Desi nu este un exemplu placut sau incurajator, putem vedea aici proprietatea fundamentala a Vietii: adaptabilitatea. Ducand analiza doar pentru putin timp in plan psihologic, ma intreb daca nu cumva sarcina esentiala pentru noi, parinti sau profesori, nu este aceea de a-i ajuta pe copii si tineri sa-si cunoasca resursele adaptative, sa le foloseasca la maximum si, daca mai au timp, sa desoperere noi modalitati de adaptare la o lume in permanenta schimbare? Ma intreb retoric, normal, sunt convins ca educatia care nu sprijina adaptarea la realitatea prezenta si viitorul previzibil atunci cand nu este inutila (ii apreciez, din acest punct de vedee, pe elevii si studentii care chiulesc) este periculoasa (prezinta modele invechite de realitate). Cred ca putem fi la fel de inteligenti ca bacteriile, invatand sa facem fata noilor provocari, indiferent daca in buletin data nasterii incepe cu 19 sau 20. Cei care nu inteleg asta, ma tem, isi pregatesc elevii, studentii sau copii pentru o lume care nu mai exista iar reactia rejectiva, instinctiva, a celor din urma mi se pare de inteles. Viata nu sta pe loc, pentru nimeni, iar cei care depun eforturi pentru a tine pasul cu ea dispun de un avantaj evolutionist. In aceasta competitie in care nu exista mila antrenamentul mintii pentru a deveni mai flexibila si mai deschisa imi pare a fi extraordinar de important. Cei care nu-si examineaza ideile, care nu ies din limitele propriilor teorii putin verificate, care s-au pietrificat intr-un adevar personal sau de grup, care se inchina, cognitiv vorbind, unui om care a trait in alte timpuri sau unei carti considerate, fara nicio baza rationala, sacre, pe termen lung, ma gandesc, vor avea soarta dinozaurilor. Tinerii pot intalni mereu acest fenomen, in scoli, in universitati, in firmele la care se angajeaza si chiar la companiile multinationale aterizate in Romania si obligate sa foloseasca management local. Nu vreau sa spun ca toate persoanele in varsta sunt atinse de aceasta osificare mentala, dimpotriva, stiu o multime de oameni trecuti de 60 de ani, fie direct (ii cunosc personal) fie indirect (ii pot urmari in viata publica sau mi se povesteste) care tin pasul cu realitatea, isi pastreaza mintea activa, stiu sa foloseasca un laptop si sa exploreze resursele fabuloasa ale Internetului, accepta ca unele lucruri in care au crezut multi ani, dovedindu-se utile, acum trebuie sa fie schimbate, deoarece intregul context s-a schimbat. Nici nu vreau sa spun ca tinerii sunt in mod natural flexibili, dimpotriva, activitatea la universitate imi ofera mereu exemple inspaimantatoare de rigiditate si dogmatism, la doar douazeci si ceva de ani. Dinozaurii nu pot fi recunoascuti dupa buletin, acesta este gandul meu. Insa inflexibilitatea, sentimentul ca au dreptate, acel „stiu eu mai bine”, reactia ostila la critica argumentata, reticenta fata de ideile noi, identificarea cu harti vechi ale realitatii, folositoare candva, indisponibilitatea de a-si pune sub semnul intrebarii credintele, mai ales daca au investit multe emotii si mai ales timp in ele, evaluarea aroganta a celor mai tineri in baza unei superioritati doar de ei stiute, intoleranta, frica de a experimenta si, desigur, teama de tehnologie, oricat de prietenoasa ar fi aceasta , sunt cateva criterii posibil valoroase.
Revenind la titlul acestui articol, dupa scurta excursie prin trecutul nostru evolutiv de acum 65 de milioane de ani (cam atunci au disparut dinozaurii), vreau sa promovez si eu o informatie nu prea optimista: s-a descoperit o bacterie (identificata prima data in 2008) care produce o enzima de tip NDM-1 care se ataseaza la alte bacterii si le face invulnerabile la antibiotice.Unde s-a discutat acest subiect? La Boston, intre 12 si 14 septembrie (o reuniune a specialistilor in boli infectioase). Bacteria pare sa vina din India si, din pacate, iubeste spitalele. Nu vreau sa pun in circulatie informatii alarmiste, sugerand ca nu peste mult timp antibioticele vor deveni inutile, vreau sa arat, intr-o alta lumina, creativitatea inepuizabila a Vietii si capacitatea ei remarcabila de adaptare. Evident ca se va gasi un mijloc de restrictionare a efectelor acestei bacterii deoarece „orice nas isi are nasul”. Doar ca stiinta nu poate tine pasul cu inovatiile Vietii si atunci poate ca e mai bine, pana la sosirea noilor antibiotice (care sa-i vina de hac lui NDM-1) sa avem mai multa grija de noi, de pilda printr-un stil de viata mai sanatos. Ai mers pe jos astazi mai mult de 20 de minute?