Eliott era un avocat de succes. Totusi, ghinionist! (o karma rea, in opinia unora pentru care e mai usor sa faca afirmatii decat sa le probeze) O tumoare de marimea unei mandarine crestea in spatele fruntii lui. A fost indepartata, printr-o operatie, si odata cu ea si o portiune din lobii prefrontali. Iata rezultatele:

Nu-si mai putea organiza timpul. Toate lucrurile ii pareau la fel de putin importante (isi pierduse simtul prioritatilor). Daca avea de luat o decizie o cantarea pe toate partile si gasea argumente pro si contra de valoare egala (sau asa i se parea lui). A fost concediat de firma lui de avocatura, apoi de urmatoarea. Se prabusea din punct de vedere profesional. Si-a pierdut averea, intrand intr-un parteneriat dubios. Sotia l-a parasit. Era limpede ca trebuia sa faca ceva. Asa a ajuns la neurolog (nu la oricare ci la insusi  Antonio Damasio)

Acesta a descoperit un lucru fascinant. Eliott nu-si pierduse nivelul inalt de inteligenta (testele confirmau asta). Continua sa aiba reflexe normale. Era capabil sa poarte o conversatie agreabila. Insa nu mai avea sentimente. Isi povestea viata (ultimele intamplari, deloc placute) cu detasare, ca si cum ar fi fost vorba de neimplinirile, ghinionul sau esecurile altcuiva. Vorbea despre el fara sa simta nimic (sa-i para rau de distrugerea mariajului sau sa fie furios pe partenerul lui si investitiile nesocotite facute impreuna). Nimic din toate acestea. Eliott parea sa fi devenit un alt om. I s-au pus melodiile preferate si nu a schitat niciun gest (dar le-a recunoscut). I s-au aratat fotografii ale unor oameni disperati (pe punctul de a fi arsi intr-un incendiu) fara sa fie miscat in vreun fel (insa era constient de natura situatiei, adica intelegea ca e o situatie incarcata emotional)

Ce se intamplase? Cumva sufletul lui (esenta nemuritoare, scanteia divina etc.) plecase din corpul lui? Atunci de ce continua sa se miste, sa aiba perceptii sau sa gandeasca? Plecase doar 30% din sufletul lui? De ce nu tot? Si sufletul se poate fragmenta astfel? Sau se intinde ca o guma de mestecat? Din motive necunoscute Dumnezeu dorea sa  administreze o lectie avocatilor? („iata ce va asteapta daca nu aveti valori morale ferme!”) Sau era o pedeapsa Karmica pentru copiii lui, care nu au fost cuminti intr-o viata anterioara? Cumva ingerii si demonii isi disputau corpul lui, lupta fiind in toi? Sau spiritul unui stramos se activase brusc? Poate acesta era planul lui de viata, ales de spiritul lui inainte de a se naste? (destul de masochist, dintr-o perspectiva umana) Sau venise vremea unui „test de evolutie spirituala”? (la scoala unor profesori apropiati de psihopatie prin cinismul lor)

Sunt ironic, bineinteles! Toate aceste intrebari fara raspuns si multe altele, pe care nu le insir pentru a ma proteja de doza letala de absurd pot fi inlocuite de o explicatie simpla si economica (asa cumtrebuie sa fie teoriile:cat mai simple cu putinta!) Interventia chirurgicala taiase legatura dintre centrii creierului emotional (mai ales nucleul amigdalian) si neocortex. Eliott avea in continuare emotii insa nu mai era constient de ele (nu mai ajungeau in constiinta pentru ca „autostrada” fusese distrusa) Gandirea nu-i fusese afectata si acesta era motivul pentru care putea calcula si evalua cognitiv multe posibilitati (in cazul unei decizii) fara a se implica emotional, adica fara a simti ceva special in raport cu una dintre ele. Era neutru, asemenea unui calculator. Chiar si atunci cand a trebuit sa aleaga data urmatoarei programari la neurolog a gasit motive pro si contra pentru fiecare zi si ora care i-au fost propuse (daca nu te poti hotari in legatura cu un articol vestimentar, in sensul de a-l cumpara sau purta, nu te ingrijora, este doar indecizie feminina iar acesta este un comentariu sexist!)

Logica ne permite sa „vedem” posibilitatile iar emotiile ne ajuta sa alegem, prin valorea pe care o acorda, diferentiat, posibilitatilor abstracte. Pentru a urma o cariera in psihoterapie nu e suficient sa stii ce scoli exista, cat dureaza formarea si, deloc nesemnificativ, cat costa. Mai e nevoie si sa simti o afinitate, sa te atraga o varianta mai mult decat alta. Eliott nu mai putea face asta. Nu mai putea alege, fiind deconectat de la sentimentele lui viscerale. Si nu e nimic mistic la mijloc. Doar lobi frontali (constiinta) separati de structuri subcorticale (emotii). Nu un suflet misterios plecat partial in lumea lui Platon (a esentelor ideale) ci un creier divizat. In viziunea mea, creierul si mintea sunt una si sunt extraordinar de interesante. Incerc sa impartasesc bucuria de a le descoperi cu tine. A renunta la teoria mereu dezmintita de fapte a esentei subtile, invizibile si, fireste, nemuritoare ne poate permite sa folosim creator energia astfel eliberata (altfel captiva intr-o fantezie). Putem avansa in intelegerea propriei noastre naturi, fara a recurge la zane sau troli.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin