Se iau barbati aflati in relatii de cuplu satisfacatoare (si durabile). Li se spune ca participa la un experiment de apreciere a artei (iar la sfarsit li se spune adevarul,procedura numita debriefing). Sunt impartiti pe grupuri (da, multi barbati) si unora li se arata picturi abstracte iar altora li se arata femei „foarte bine proportionate, conform criteriilor artistice” (femei atragatoare, mai pe scurt, evaluate astfel si de alti barbati, care nu participa la experiment).

Revino la prima propozitie pentru ca vreau sa o traduc: nivelul de satisfactie al acestor barbati, in relatia de cuplu, a fost masurat pe mai multe dimensiuni (inclusiv gradul de atractivitate al partenerei) si a fost gasit satisfacator peste medie. Retine asta! Dupa ce experimentul, chipurile asociat cu perceptia artistica, s-a incheiat subiectii sunt invitati sa-si evalueze din nou relatia si, bineinteles, masura in care isi percep sotiile sau prietenele ca „atragatoare”.

La cei care s-au uitat la forme abstracte nu s-au inregistrat diferente. Cu alte cuvinte, daca privesti indelung triunghiuri sau octaedre nu se intampla nimic cu masura in care nevasta te starneste sexual. Poliedrele nu sunt periculoase pentru cuplu. Nici paralelipipedele (pitipoancele, poate!).

Insa, la cei expusi la femei pe care nu le vezi pe strada sau la coada la hypermarket („uite-o, frate, pe Angelina Giolli, a cumparat pampersi pentru ala micu cu ochii oblici”) s-a intamplat ceva cu gradul in care isi percepeau partenerele ca fiind atragatoare. Anume ce? A scazut!

Doar pentru ca s-au uitat la niste poze? Ihm! Adica nu au conversat cu femeile respective? Nope! Si nici nu le-au atins? Hai, gata cu fanteziile! Erau doar niste fotografii. Le-au privit tot asa cum ceilalti barbati s-au benoclat la piramide si linii frante deschise. Sau, poate, s-au uitat altfel?

Pentru conformitate: Contrast effects as a function of sex, dominance and physical attractiveness, 1994, Kenrick, Neuberg, Zierk and Krones.E suficient sa-l retii pe Kenrick. Douglas Kenrick. Profesor de psihologie la Arizona State University. Se pricepe la psihologie evolutionista. Are si blog. Ah, era sa uit: studiul de mai sus a fost facut si cu femei (tot asa, aflate in relatii durabile, satisfacute in relatia de cuplu, bla bla bla). Si cum au fost rezultatele? Stii ceva, ia mai cauta si tu! (asa procedez, uneori, cu studentii mei: le spun ceva  foarteinteresant insa doar pe jumatate si ii las pe ei sa scormoneasca pentru restul-o combinatie de efect de striptease, efect de inchidere cognitiva, efect Zeigarnick si sadism profesional)

Nu ti se pare ca, intr-un fel, suntem cu totii in studiul lui Kenrick? Cate femei frumoase vezi in reviste sau la televizor? Poate si pe Facebook? (hi hi!) Si ce efecte neconstientizate poate avea aceasta abundenta de forme si corpuri uimitoare (artificiale, bineinteles, in realitate nu sunt asa!) asupra relatiilor noastre de cuplu? Efecte minore, desigur (iar lumea este un loc minunat, plin cu oameni draguti si iubitori)

Daca esti femeie, esti in cautarea unui partener si citesti acest articol, ia in considerare sugestia mea: daca e posibil, evita sa te casatoresti cu un barbat a carui profesie presupune o expunere constanta la femei atragatoare (dar poti avea o aventura cu el, nu-i asa?). Sunt serios acum. Gandeste-te: el vede, probabil zilnic, femei tinere, sexy, pline de vitalitate, cu ten perfect, radiind sanatate si frumusete. Mecanismele lui arhaice te vor compara mereu si stii ceva? Nu vei castiga decat rareori (if ever) deoarece concurenta e foarte puternica.

Si daca te casatoresti, totusi, aminteste-ti, rogu-te, de efectul de contrast. E unul din biasurile mintii noastre (biasurile sunt, prin definitie, inconstiente-cu alte cuvinte, daca il vei intreba daca te compara cumva cu ultimul top model pe care l-a fotografiat, iti va spune, sincer, ca nici prin cap nu i-a trecut). Suntem doar niste oameni cu o istorie evolutionista uriasa, experimentata in mediul ancestral. Acolo s-au format creierele noastre. De acolo provin raspunsurile spontane, neurochimice. Vom evolua, bineinteles, dar nu intr-o generatie.

Pe de alta parte, daca citesti acest articol si esti un barbat divortat, ai putea intelege, desi poate parea socant, ce legatura exista intre incheierea mariajului tau si faptul ca lucrezi in entertainment sau in fashion. Eu sunt (am fost, acesta e un articol scris in 2010-n.m.) doar un biet profesoras, la o facultate cu multe femei, majoritatea tinere, multe dintre ele atragatoare. Nu am divortat niciodata. Dar nici nu m-am casatorit. Hmm, oare de ce?

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin