La Yale University inca mai preda un batranel pe nume Robert Lane, acum profesor emerit de stiinte politice. A fost, candva, si presedintele Societatii Internationale de Psihologie Politica (pe vremea cand Emil Boc  se antrena intensiv pentru cea mai lunga, era sa zic longilina, cariera de prim ministru). Acest fellow (of British Academy) a publicat in 2001 The Loss of Happiness in Market Democracies, o incercare de a raspunde la dilema numarului mare de oameni nefericiti din cele mai avansate tari de pe glob.

Tu simti ca traiesti intr-o tara avansata din punct de vedere economic? Nu te chinui sa raspunzi, daca citesti acest text, aici, accepta-l pe „da”. Stii de ce? Ai dus acasa? (si apa curenta, se intelege) Nu-i asa ca nu trebuie, pentru anumite procese de felatie, ptiu!, de fecatie, scuze, e intr-un cavant (defecatorii?) sa iesi afara si sa pleci intr-o scurta calatorie in fundul (sic!) curtii? Aproape sigur ai si centrala pe gaze (sau incalzire centrala) Ei bine, daca ai fi trait pe la 1940, fiind american, puteai fi in treimea care nu avea asa ceva. Da, acum 70 de ani din trei americani unul nu avea dus iar unul din doi nu avea incalzire. Si daca tocmai ai fi terminat liceul si te-ai fi inscris la facultate, sansa de a-ti finaliza studiile superioare era de 5% (nu exista varianta Spiru Haret, forma ID, in echivalent american, in ciuda spiritului pragmatic). Totusi, ne spune Lane, americanul mediu isi evalua foarte sus satisfactia generala in viata („fericirea”). Mai precis, la 7.5 puncte din 10 posibile. GDP-ul per capita, daca mai vrei cifre, era la 6.000 USD.

In 1990, cand face Lane comparatia, GDP-ul ajunsese la 20.000 USD (se triplase, practic). Problema americanului mediu nu mai era daca are o baie ci daca are doua sau trei. Televizor color, masina de spalat, astea sunt deja maruntisuri (iar in zilele noastre, cred DVD player si iPod, in curand iPad). Poate ai vrea sa stii scorul mediu al fericirii americanului nostru? (care ne va proteja in curand cu scuturi antiracheta, poate pe la Dabuleni). Ai retinut scorul din 1940: 7.5. Cat ar putea fi in 1990? Da drumul la laptop sa-l notezi, in caz ca ai hipocampul deteriorat de ultima sesiune (sau examen de la MBA).Cu tot acest progres urias, e de asteptat sa fie mai mare, corect? Eu mizez pe 8 sau chiar 8.5. Americanii au toate motivele din lume pentru a fi fericiti (deoarece „motivele” vin catre ei, pe diferite cai, inclusiv brain-drain). Vorbesc la prezent dar ma refer la 1990 (iti dai seama, acum, in 2011, nivelul satisfactiei e pe la 11, adica a iesit din scala). Abundenta, oportunitati de educatie, super-servicii medicale. Cum sa nu fii mai fericit? 7.5 in 1940. Si „azi”, in 1990? Citeste-l pe Lane. Sau, daca nu ai chef de 480 de pagini de teorie politica a bunastarii, crede-ma pe cuvant. Este 7.2!

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin