Daca as fi femeie nu m-as supara ca, periodic, cineva sa ma eticheteze drept himenoptera. Mai exact, cu talie de himenoptera. Si mai exact, cu talie de viespe. Da, viespile sunt himenoptere, la fel albinele si furnicile. Ce au ele in comun cu termitele si cartitele golase? (intrebare dintr-un test de inteligenta, pentru IQ dincolo de 120, factorul de grup „comprehensiune verbala”, sub-factorul „similaritati”-paranteza doar pentru studentii mei de la scoala fara diplome)

Mai mult, ce au ele in comun si cu oamenii? Da, toate aceste fiinte sunt ultrasociale. Au nevoie de grupuri, traiesc in grupuri, prospera in grupuri. Coopereaza la un nivel inalt si sunt capabile sa se sacrifice una pentru cealalta. De ce? Deoarece sunt altruiste. Si de ce sunt altruiste? Pentru ca sunt rude! Au aceleasi gene. Intr-un stup, intr-un cuib sau intr-o colonie de animale ultrasociale exista familii (toti copiii sunt produsi de aceeasi regina). Este natural (logic din punct de vedere evolutionist) sa se ajute unii pe altii si, in anumite cazuri, sa moara unii pentru altii. Se numeste altruismul rudeniei. Il putem urmari, cum spuneam, la furnici. La albine. La cartite. Si, daca suntem atenti, si la oameni.

Cu mult timp in urma, cand s-au format radacinile arhaice ale mintilor noastre, oamenii traiau in grupuri mici, de la 30 pana la cel mult 150 de membri (am scris, candva, un articol despre uimitoarea descoperire a lui Roger Dunbar, aceea cu relatia dintre logaritmul creierului si logaritmul marimii grupului social). Astazi, cimpanzeii inca mai traiesc in grupuri de 30, avand grija unii de altii.

Stramosii nostri, primate sociale, in grupuri de cel mult 150 de oameni, se puteau cunoaste unii pe altii. Ca sa zic asa, isi puteau da „like” (Facebook-ul de savana). Se puteau recunoaste! De ce? In primul rand pentru ca erau rude! Erau conectati fie prin sange (gene) fie prin casatorie (echivalentul ei). Iar viata in grup le oferea un puternic avantaj evolutionist. Cine era exclus din grup avea sanse foarte mici de supravietuire pe cont propriu. O asemenea situatie trebuia evitata cu orice pret: „daca sunt exclus, mor!” (intelegi acum de unde vine teama de respingere sociala si ce forta extraordinara are un individ care isi ridica glasul impotriva grupului de apartenenta sau indrazneste sa chestioneze autoritatea?-inutil de adaugat, acesti oameni sunt preferatii mei, tocmai pentru ca sunt asa de rari).

Hai sa ne teleportam cu 500.000 de ani in urma. Suntem intr-un grup de 50-100 de oameni. Ne cunoastem unii pe altii. Ne re-cunoastem. Cooperam. Vanam impreuna. Ne crestem copiii impreuna. Suntem „noi”. Semanam unii cu altii (mai ales cei care suntem rude). Dar nu existam doar „noi” (padurea/savana e mare). Exista si „ei” (iti mai amintesti serialul „Lost”?-incearca sa-ti explici uriasul succes si prin prisma psihologiei evolutioniste).

Cine sunt „ei”? Ei sunt dintr-un alt grup. Ei sunt straini. Strainii sunt periculosi! (observa un bebelus de 7-8 luni) Nu e bine sa ai de-a face cu strainii. Eventual, daca intalnesti unul, omoara-l! (observa-i pe xenofobii adulti din zilele noastre) Nu putem avea incredere in straini. Putem avea incredere doar in „ai nostri”. Suntem in stare sa ne sacrificam pentru „ai nostri” (altrusmul rudeniei).

Si acum sa revenim in prezent (sau vrei sa mai stai in acea lume lipsita de gadgeturi si televiziune prin cablu?). E timpul sa-ti spun la ce se refera acest articol. Poate nu vei vedea legatura: e vorba despre relatii de cuplu. Da, furnicile si termitele ne pot invata ceva despre relatiile de cuplu. Pentru a face si tu conexiunea (mentala) mai ai nevoie doar de o informatie din psihologia sociala:

Partenerii din relatiile maritale (sau uniuni consensuale, mai nou) seamana intre ei pe urmatoarele dimensiuni:

  • Rasa
  • Status socioeconomic
  • IQ
  • Nivel de educatie
  • Atitudini
  • Caracteristici de personalitate
  • Religie

Era sa uit: inaltime, marime a nasului si distanta intre ochi (da, pana la astfel de masuratori s-a ajuns!). Evident ca intotdeauna exista si exceptii iar „seamana” nu este totuna cu „sunt identici”. Insa daca stii si tu cupluri care sunt impreuna de 20-30 de ani, poate ai remarcat astfel de similaritati. Si e posibil sa te gandesti ca au ajuns asemanatori in timp. Nu este asa: au fost similari de la bun inceput! Extrovertul  care s-a casatorit cu o mare introverta a divortat de mult de ea si la fel a facut absolventa de cursuri postuniversitare cu fostul ei iubit care nu reusise sa termine liceul.

De ce ii cautam pe cei similari? De ce rezista (medii statistice) partenerii care mai degraba sunt asemanatori decat diferiti? De ce este o idee atat de buna sa-ti alegi partenerul de viata in baza compatibilitatilor? Pentru ca avem o anume istorie evolutionista. Pentru ca mintile noastre sunt configurate intr-un anumit fel, dictat de modul in care au trait generatii nesfarsite  de antecesori si de natura noastra de animale sociale (regret, amatorii de entitati metafizice sunt, in aceasta privinta, descoperiti-din fericire, pentru ei, nu inteleg gandirea evolutionista sau refuza sa o ia in consideratie).

Cupidon nu trage la intamplare decat in filme. Barbatii si femeile care intemeiaza familii si rezista in ele sunt mult mai asemanatori, statistic vorbind, decat in cazul in care s-ar fi cuplat la intamplare. Inca ne este teama de straini si ii cautam, instinctiv, pe cei similari noua. E adevarat, nu mai traim in grupuri de cel mult 150, undeva in savana (totusi, cati prieteni ai pe Facebook?). La o singura calatorie cu metroul intalnim mai multi oameni decat stramosii nostri de-a lungul intregii lor vieti (destul de scurte pe vremea aceea, nu sareau de 25-30 de ani, in medie). Cu toate acestea, il preferam pe cel care vorbeste ca noi, gandeste ca noi (ce femeie inteligenta isi doreste un sot cu intelect de limita?), aspira la aceleasi destinatii de vacanta si, sa nu uitam un lucru important, face parte din aceeasi clasa sociala (povestea Cenusaresei nu are nicio legatura cu lumea reala si le transmite fetitelor idei frumoase, dar complet nerealiste, despre viata).

Ne dedicam celui similar, chiar daca genele lui sunt diferite de ale noastre, pentru ca pe straturile adanci ale mintilor noastre, imposibil de sters, „similaritate” inseamna „membrii ai grupului de apartenenta” iar apartenta la grup inseamna supravietuire. Nu cauta o motivatie mai puternica pentru ca nu exista. Toti vrem sa supravietuim! (de ce mananci cand ti-e foame, de ce bei apa cand ti-e sete?-ah, tu esti cu berea, scuze, inseamna ca esti din alt grup!)

Devotamentul vine dintr-o dragoste profunda, imi vei spune. Desigur, desigur! Vine din intalnirea minunata a sufletelor pereche si din magia inefabila a fuziunii spirituale. Gasesc peremptorie aceasta afirmatie (ce-am vrut sa spun?). Dragostea adevarata nu poate fi explicata iar misterul ei ne va insoti vesnic. Ceva nespus de adanc se petrece intre doi oameni care se iubesc, ceva inexplicabil si sublim. Cine sunt eu sa rup aceasta vraja? Traiasca vrajitorul din Oz!

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin