Pluton a fost descoperita in 1930 si nici pana astazi nu exista un consens in privinta calitatii ei de planeta. Este un corp de piatra si gheata, mic si foarte indepartat de Soare. Unii astronomi il considera cel mai mare corp cin Centura Kuiper (un inel de corpuri inghetate, aflat dincolo de Neptun).

Imagineaza-ti ca Pluton este locuita de creaturi foarte mici pe care le voi numi miniplutonieni. Ei dispun de o tehnologie avansata asa ca reusesc sa ajunga pe Pamant fara sa poata fi vazuti de oameni. Fiind minusculi nu au nicio problema  in a intra in capul oamenilor si a se plimba printre neuroni. E posibil ca exact in acest moment capul tau sa fie invadat de miniplutonieni. Dar tu nu simti asta (miscarea lor prin axoni si dendrite este insesizabila). Asa ca hotarasti sa te ridici din fata monitorului si sa mergi la bucatarie, pentru a bea un ceai din fructe de padure. Iata si intrebarea mea: cum poti fi sigur ca aceasta este decizia ta? Daca miniplutonienii din lobii frontali au generat exact acea cascada de impulsuri electrochimice numita „ceai din fructe de padure”? Tu poti fi convins ca dispui de liber arbitru in timp ce esti manevrat din interior, asemenea unei marionete, de miniplutonienii lipsiti de scrupule sau doar pusi pe joaca. Dispui de o metoda sigura prin care sa faci diferenta intre deciziile luate de tine si deciziile luate de miniplutonieni? Gandeste-te la asta! Si indiferent ce raspuns alegi, nu uita ca el poate veni de la miniplutonieni.

ps. Exista si o varianta noninvaziva: in loc de miniplutonieni as putea spune neurotransmitatori. Ei nu vin din spatiul cosmic ci sunt produsi chiar de creier.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin