Ti se intampla uneori sa te trezesti cu un cantec „in cap”? Mie da! (desi nu am ureche muzicala, sau poate tocmai de aceea) Un ritm de care nu mai poti scapa? O linie melodica miscandu-se libera prin creierul tau? Cateva armonii indiferente la orice incercare de a le potoli? O tema indragita pe vremea adolescentei, de care uitasesi?

Desi nu are valente adaptative (Stephen Jay Gould o considera chiar un exemplu perfect de exaptare, adica o capacitate cu totul inutila supravietuirii) muzicii (sensibilitate muzicala, interpretare, miscare ritmica) i-au fost rezervate arii corticale vaste in capetele noastre. Este un articol despre intervale, tonuri si harti corticale? Nu, vreau sa spun altceva.

Sa presupunem ca, in fiecare dimineata, imediat ce te trezesti, de la un CD-player pe care nu-l poti vreodata localiza (pare invizibil) pleaca spre urechea ta un cantec, o melodie, o fraza muzicala…mereu emotionante. Sentimentele trezite sunt variate: uneori sunt pline de caldura si tandrete, alteori sunt exuberante si dinamice, cateodata par a fi dintr-o zona mistica si nu lipsesc nici senzatiile sexuale. Este imposibil sa-ti dai seama cine face asta pentru tine (sau de ce o face), cert este ca se intampla in fiecare dimineata si incepi sa te consideri o persoana norocoasa.

Oare maine ce dar voi primi? Intrebarea este inevitabila. Seara, inainte de a adormi, oricum ti-ar fi fost ziua (ingrozitoare, banala sau plina de evenimente), mintea ta aluneca usor, purtata de o asteptare de tip Mos Craciun („oare ce imi va aduce Mosul?”), spre clipele de incantare de a doua zi. Iar lucrul cu adevarat uimitor in aceasta neverosimila poveste de viata este ca tu nu faci nimic pentru a o merita. Ti se ofera pur si simplu, dintr-o sursa necunoscuta. Cineva se gandeste la tine, in fiecare zi, si iti pune muzica. Ti se pare ca am prea multa imaginatie? Nu, acel cineva are. Spun asta pentru ca nu se repeta niciodata. In fiecare dimineata asculti un alt cantec.

Simt ca zambesti un pic sceptica.Asa as face si eu, daca as fi in locul tau. Am totusi o sugestie: ciuleste putin urechile! Poate volumul e intr-o zona de minim (mai exista o explicatie, bineinteles: the happiness set point –adica nivelul de satisfactie subiectiva la care poti avea acces, in mod natural, de-a lungul vietii, este setat, comparativ cu persoanele norocoase din paragrafele precedente, pe valori mai mici; dar chiar si in acest caz, inca mai sunt posibile unele actiuni)

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin