Am o usoara banuiala ca nu ai auzit de Lee Seung Seop. Probabil ca nici nu intentionezi sa-l intalnesti. De fapt, ar fi oarecum greu, in acest moment, deoarece este mort. A murit in 2005, la frumoasa varsta de 28 de primaveri coreene (de Sud, in Nord nu ar fi posibila incredibila intamplare la care ma voi referi, gratie unor lideri luminati precum Kim Ir Sen si Kim Jong Il, ce coincidenta, tata si fiu, sau father and son, cum ar spune Ronan Keating, spre disperarea fanilor lui Cat Stevens).

A jucat prea mult StarCraft si i-a cedat inima. Mai exact, timp de 50 de ore nu s-a ridicat de pe scaun. A refuzat sa manace sau sa bea ceva (si nici la pipi nu s-a dus). Tot ce voia era sa joace in continuare. Iti suna cumva cunoscut? Nu, evident, tu nu ai astfel de dorinte intense, cititorii blogului meu sunt modele de viata sanatoasa (sau aspira la asta).

Dar de Olds si Milner ai auzit? Te rog, daca ai terminat Psihologia si ai raspuns „nu”, ocoleste-ma un timp! (risti una din loviturile mele Zen cu scop iluminator) Sunt sigur ca nici (acum) decedatul Lee nu auzise. Altfel l-ar fi izbit asemanarea. Olds si Milner au fost niste baieti care prin anii ’50 au descoperit ceva in timp ce credeau ca au descoperit altceva (ai avut adesea impresia ca scrisul meu are o claritate iesita din comun?).

James (Olds) si Peter (Milner) locuiau in Montreal si mergeau regulat la McGill (e o universitate buuuuna de la ei) pentru a studia sobolani. Olds nici macar nu avea tangente cu neurostiintele (era psiholog social), asa ca a implantat gresit electrozii. Asta i-a innebunit pe bietii sobolani. Dupa ce primeau un soc (electric) se intorceau mereu (eterna reintoarcere, ce zici, Nietzsche, fratele meu existentialist?) in coltul in care il primisera, ca si cum doreau sa mai primeasca unul.

Insa cine si-ar dori un soc dureros? Un sobolan masochist, fireste, insa doar oamenii sunt capabili de aceasta nobila dispozitie. Daca Olds i-ar fi infipt bine electrodul l-ar fi durut, intr-adevar. Insa Olds gresise (serendipitate?). Nimerise in alta zona. Doar ca nu stia asta.

Din fericire Olds si Milner gandeau stiintific si au profitat de situatie. Au infometat sobolanul si, ulterior, l-au plasat foarte aproape de o apetisanta masa de pranz. Insa inainte i-au mai administrat un soc. Acum, daca tu ai fi in locul lui, nemancat de 24 de ore, ce-ai face? Nu te-ai duce sa halesti?

Ei bine, Sobolanica a stat pe loc! (ai simtit vreodata ca suntem o specie superioara? Ai aici dovada!) De ce sa stai pe loc daca ti-e foame si ai mancare, din belsug, la dispozitie? Deoarece mai astepti un soc! Logic, nu? Dar ce naiba iti ofera acel soc? Ce poate fi mai puternic decat instinctul de supravietuire? („aha, papica intr-un capat-al tunelului- si in celalalt capat!).

Si acum te rog sa observi cum Olds si Milner s-au inselat! Din nou! (cine i-a angajat pe acesti baieti la Universitate?) Ei au explicat astfel: sobolanul nu se deplaseaza spre mancare deoarece simte placere ca urmare a descarcarii electrice din micutul lui cap de mamifer. Si au verificat ulterior in numeroase alte moduri. De pilda, sobolanului i s-a pus in cusca un maner pe care putea apasa (i-a luat un pic de timp pana s-a prins) astfel incat sa primeasca, ia sa vedem, ghicesti, da…socuri!

Adica placere! (asa credeau Olds si Milner, si nu i-am putea invinui, la fel am fi putut crede si noi, scuze, eu, daca tot trambitez texte cu asumarea responsabilitatii) Sobolanii erau gata sa moara de foame sau de sete (cu manerul intre labute, ca sa zic asa). Se prabuseau epuizati. Practic mureau de placere! (Mmmm, iti amintesti acum de ceva? Macar ceva din reveriile tale? Sau din vis, inainte de inception? )

Insa Olds si Milner nu au descoperit centrii placerii. Ei au descoperit altceva (mai tarziu, Robert Heath, un psihiatru care a profitat de faptul ca inca nu existau comitete de etica, a facut acelasi lucru cu oameni, da, a facut experimente pe oameni, era posibil in anii ’60, tot asa cum era posibil sa cumperi tablete de LSD fara sa te temi de caralii, sticleti sau curcani). Sper ca remarci, totusi, coincidenta comportamentelor: actiunile sobolanilor nu difera in niciun fel de cele ale lui Lee Seung Seop (daca ai uitat cine este, reintoarce-te la primul paragraf si apoi mergi la spitalul de gerontologie).

De ce? De ce sobolanii (si unii oameni) fac astfel de lucruri scandaloase? De ce refuza sa manance? De ce cumpara droguri care, deja, nu le mai fac placere? De ce isi pun in pericol familiile (sau casele) participand la jocuri de noroc pe sume colosale? (pentru mine, fost bugetar) De ce devin oamenii dependenti de ceva? (de jocuri video, in exemplul meu de azi). Electrodul aiurea plasat de un psiholog cu vagi (foarte vagi) cunostinte din zona neurostiintelor ne-a ajutat sa aflam. Oamenii (si sobolanii-ce placuta companie!) nu simt placerea. Pre-simt ca vrei sa iti spun! Stai ca pe jar, nu-i asa? Te-am excitat? (in sensul celalalt) Fie, iti marturisesc si am zbughit-o:

Oamenii nu sunt obsedati de placere. Ci de dorinta!

Ps Doresti explicatii suplimentare? Poate in articolele viitoare.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin