Sunt intrebat, periodic, ce cred despre testele proiective. Intrebarile vin de la persoane care nu citesc situl (unele nici nu au idee de existenta lui). Daca l-ar citi, apeland si la o minima intuitie, ar obtine raspunsul. Nu as putea promova psihologia de orientare stiintifica (pe care o diferentiez de psihologia plina de fantezii personale, de speculatii, de prejudecati sau de momente lirice, mai potrivite pentru facultatea de literatura) si, simultan, sa consider testele proiective ca avand vreo valoare, alta decat aceea de a functiona ca generatoare de ipoteze. Dincolo de aceasta reusita, mai apropiata de imaginatia psihologului decat de realitatea subiectului, testele proiective, asa cum poti citi in orice manual de gandire critica aplicata in psihologie (specie a cunoasterii aproape necunoscuta in randul absolventilor de psihologie), au o valoare extrem de modesta (folosesc un eufemism).

Pentru a ne distra impreuna, iti propun un experiment. Eu sunt un psiholog clinician iar tu esti clientul meu. Ti-am aplicat TAT-ul, test in urma caruia a reiesit, limpede-limpede, ca ai tendinte agresive. Cum niciun test proiectiv nu este relevant prin el insusi, iti aplic si „petele de cerneala” (Rorschah, pentru vizitatorii inocenti). Iata cateva categorii de raspunsuri:

  • „Vezi”, peste tot, lupte, pocnituri, bufnituri, scrasneli, fortare, rupere, distrugere, explozie, intensitate, razboi. Interpretarea mea este mult usurata de raspunsurile tale: este foarte clar, dinamica lui (a ta) inconstienta este construita pe agresivitate. Exact cum a iesit la TAT!
  • Oferi raspunsuri din care lipseste agresivitatea. Temele tale sunt calme, pacifiste, nonconflictuale, meditative, linistitoare. Interpretarea mea: „subiectul isi neaga in mod sistematic agresivitatea”. Este limpede ca ai tendinte agresive daca citim pe invers raspunsurile. Imediat sub suprafata senina a constiintei tale se gasesc pulsiunile involburate de tip agresiv, pulsiuni pe care le reprimi consumand, evident, foarte multa energie. Ai multa agresivitate, e limpede, asa cum a reiesit si din TAT!

Pete de cerneala, arbori, propozitii incomplete (testul completarii de propozitii), case sau persoane pe care le desenezi sau orice alte genuri de stimuli deschisi la mai multe interpretari, ca urmare a ambiguitatii, toate aceste probe proiective au aproximativ aceeasi valoare. Cu putina bunavointa, un psiholog clinician experimentat iti poate pune orice diagnostic cu ajutorul unui test proiectiv fiind capabil sa-l confirme prin intermediul altuia. Mai mult, testul proiectiv, prin chiar natura lui, nu poate fi infirmat!

Daca ai inteles, gratie unui profesor bun, caracteristicile metodei stiintifice si, de asemenea, nu-l gasesti pe un anume Popper peste masura de indigest, poti trage singur concluzia in privinta testelor proiective (iar daca te intereseaza studiile prin care au fost invalidate, am o lista lunga pe care ti-o pun la dispozitie-sugestie: incepe cu Chapman& Chapman, 1967, e foarte nostim!). Unii psihologi clinicieni vor protesta, afirmand ca testele proiective sunt mai apropiate de arta decat de stiinta. Uff, asta ziceam si eu: sa fie studiate la Litere sau la Institutul de Arte Frumoase, sa fie ecranizate, dramatizate sau versificate fara rima, adica in vers alb.Alb imaculat, la fel ca valoarea lor stiintifica.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin