biasul ucigas (la ei, nu la noi)

Mergand destul de des catre „corporatia” aflata in proprietatea mea, in functie de traseu, trec pe langa una, doua sau trei gradinite particulare. E un spectacol emotionant sa vad parinti grijulii coborand si urcand din masinile personale care au asigurat transportul in conditii de siguranta a extrem de valoroaselor progenituri (nu cred ca vrei sa stii cat sunt taxele la Olga Guddyn, iar daca stii deja ma tem ca ti-am stricat ziua amintindu-ti).

Insa nu despre gradinite sofisticate si, probabil, nu cu mult mai bune decat cele publice (astfel incat sa justifice taxele) vreau sa scriu ci despre „transportul in conditii de siguranta”. Cum sa-ti lasi copilul pe mana unui alt sofer? Mai exact, cum sa accepti ca odrasla ta sa circule cu autobuzul gradinitei sau, la niveluri superioare de varsta, al scolii? Este mult mai in siguranta cand il duci tu, cu masina la care inca platesti ratele, spre satisfactia sefului tau, care stie asta si iti da task-uri pe care, desi iti doresti, nu le poti refuza.

Sa ne uitam impreuna pe o statistica. Nu din Romania, din pacate, deoarece noi nu avem timp de astfel de masuratori inutile. Pe una din US. Si acolo copiii mor in accidente de masina. Iata si procentele: 75% mor in accidente in care au fost implicate autoturismele care ii transportau. Ghici cati copii care circula cu autobuzul scolii mor, de asemenea? 2%!

Este mult mai sigur sa-ti duci tu copilul la scoala, cu vehiculul personal, decat sa-l lasi in grija autobuzului scolii, nu-i asa? Acesta e doar un exemplu modest (dar tulburator, sper!) de iluzie a controlului. L-am dat in special pentru cei care cred despre biasuri ca sunt niste bizarerii ale masinariilor cognitive (adica ale mintilor noastre) interesant de studiat in laborator dar fara relevanta in viata reala, unde putem trai oricum.

Putem trai mai bine, fiind mai constienti si avand un contact mai bun cu realitatea, facilitat de logica si gandirea probabilista sau de ceea ce Kahneman numeste Sistemul 2 (care nu este biasat, spre dezamagirea celor care cred ca „totul e o apa si-un pamant”). Insa acest Sistem 2 (sau set de mecanisme neuronale) nu se dezvolta spontan ci doar prin practica deliberata. Adica e necesar sa-ti propui. Sunt in cautare de voluntari!


Publicat

în

de către

Etichete: