O corespondenta atenta la nuante imi scrie (articol reluat din octombrie 2011, de pe un alt blog), bazandu-se pe propria experienta, ca exista oameni care se pot comporta frumos cu animalele (cainii, in acest caz) si oribil cu oamenii („cinic, degradant, crud si inuman”). Oh, da! Tot asa exista persoane care se comporta admirabil cu unii oameni si ingrozitor (primitiv, violent etc.) cu altii. Exact asta inseamna complexitate. Si din astfel de exemple rezulta limpede ca nu avem un sine unitar (sau o esenta inefabila) ci suntem un ansamblu de dispozitii si trasaturi adesea contradictorii (psihologia evolutionista opereaza cu conceptul de „module”) pe care, cu un pic de efort, le-am putea cunoaste si, eventual, armoniza (sau, pentru a fi mai realist, sa incercam sa le controlam pe cele mai putin adaptative sau distructive).

Deoarece profesia mea m-a pus in contact cu mii de oameni, de-a lungul timpului si, dintre acestia, un numar important au dezvaluit mai multe despre ei insisi, sunt acum destul de sigur ca nu exista persoane 100% „bune” sau „rele”. Ii privesc pe sfinti cu suspiciune profesionala si le dau o sansa la umanitate celor din inchisori (desi sunt  convins ca exista psihopati periculosi, ego-sintonici, care nici nu viseaza sa schimbe ceva in comportamentul lor antisocial). Insa lasand extremele de o parte, si privind doar in zona de mijloc a clopotului lui Gauss, gasesc (incepand cu mine) combinatii infinite de „lumina” si „intuneric”. Si ma gandesc, adesea, daca nu cumva, in loc de a diminua intunericul, o alegere mai buna nu ar putea fi aceea de a amplifica, intensifica sau extinde lumina.

Si pentru ca am si eu idiosincraziile mele, urmaresc uneori, in conversatii, raportul pozitiv-negativ, masura in care dialogul cu o persoana este energizant si insufletitor sau anxiogen si deprimant. Poti incerca si tu! E foarte simplu: observa numarul de atribute pozitive respectiv negative si sensul optimist sau pesimist al ideilor transmise. Observa daca partenerul, prietena sau chiar copilul tau sunt orientati catre probleme sau catre solutii.

In niciun caz nu sunt avocatul introducerii problemelor sub pres („lucrurile despre care nu discutam nu exista”). Dimpotriva, cred ca problemele trebuie formulate si trebuie formulate clar. Dar aceasta este doar jumatate din calatorie. Am o reala admiratie pentru cei care ofera si solutii sau macar incearca sa faca asta. Evident ca solutiile pot fi proaste sau inadecvate sau pripite sau insuficient de intemeiate insa efortul de a le cauta imi pare minunat si vreau sa-l subliniez. Pe aceasta baza, a unei atitudini pozitive si creative, cred ca putem construi o lume mai buna. Modulul meu realist, selectat evolutionist, imi spune ca o lume mai buna nu va exista, deoarece natura umana se schimba extraordinar de greu. Din fericire, alte module au o opinie diferita. Si, interesant, si ele au fost selectate pentru a participa la cel mai mare proiect antreprenorial, viata pe o micuta planeta dintr-un colt de galaxie.


Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin