Arhive pentru iulie 13th, 2012

Incepand cu luna iulie biblioteca functioneaza in baza unui nou sistem (conditia de imprumut este reprezentata de realizarea unei recenzii). Am primit deja o recenzie, realizata de Agapie Dorin, pe care o poti citi in continuare:

 

The Emotional Life Of Your Brain. How its unique patterns affect the way you think, feel, and live – and how you can change them by Richard J. Davidson Ph.D. with Sharon Begley, 2012, Hodder & Stoughton

„Affective neuroscience” este studiul mecanismelor din creier care stau la baza emoțiilor, incluzând metode prin care să poți spori well-being-ul și calitatea vieții, spre dimensiunea pozitivă a minții.

Richard J. Davidson a fost pasionat și atras de meditație înca din studenție. Un prim articol pe această temă l-a realizat împreună cu Dan Goleman. Rezultatele l-au entuziasmat puternic  datorită faptului că demonstrase existența unei asocieri între practica meditației și un nivel al anxietății scăzut, împreună cu o capacitate de concentrare mai puternică. Articolul a fost publicat în Journal of Abnormal Psychology, însă feedback-urile negative asupra cercetării sale (să studiezi meditația în perioada în care asupra psihologiei domnea behaviorismul era un „păcat”) l-au făcut să studieze și să se concentreze asupra emoțiilor și a creierului uman, îndreptându-l  astfel înspre formarea neuroștiinței afective.

De când a început să studieze emoțiile și creierul a făcut studii pe copii (un studiu a inclus subiecți cu vârsta de doar 10 luni), adulți, maimuțe, persoane cu diferite probleme de sănătate (astm, autism și depresie) și călugări tibetani „profesioniști” în meditație.

În decursul a mai mulți ani de studii și cercetări a pus bazele pentru emotional style. Nu este un construct teoretic, deoarece este format din 6 dimensiuni, fiecare având un traseu neuronal identificabil. Când se apucase de studiat emoțiile și traseele neuronale nu existau instrumente mult prea avansate pentru a observa creierul. A pornit prin utilizarea EEG-ului, iar din 1995, prin utilizarea fMRI-ului împreună cu EEG-ul. Fiecare dimensiune pe care a inclus-o în emotional style, a descoperit-o în studii separate, de multe ori din întâmplare.

În carte este redat și câte un mic chestionar[1] care te ajută să-ți descoperi (sau măcar să-ți faci o vagă idee despre) poziționarea personală pe un continuum (o clasificare pe o scală likert de la 1 la 10) de la polul pozitiv extrem până la cel negativ extrem pentru fiecare dimensiune în parte a stilului emoțional, așa cum a fost demonstrat și explicat de către R. J. Davidson.

Cele 6 dimensiuni sunt:

1. The Resilience Style. Dimensiunea care are în vedere capacitatea individului de a-și reveni după experiențe frustrante, neplăcute, sau chiar tragice și dramatice.

La polul pozitiv, persoanele fast to recover, din punct de vedere neural, au activitatea de bază în cortexul prefrontal stâng mai intensă, iar legătura dintre cortexul prefrontal și amygdala este mai puternică. Polul opus, cel negativ, slow to recover, caracterizează persoanele care trec greu peste situații neplăcute.

2. Outlook Style, cu intervalul de la positive type până la negative type, este dimensiunea care are în vedere cât de bine și cât de mult timp poți menține emoțiile pozitive, după o experiență plăcută, sau după ce te angajezi într-un exercițiu mental în care te gândești la situații plăcute sau chiar la persoane iubite.

Neural, se poate explica prin activarea unui grup de neuroni din striatumul ventral, denumit nucleus accumbens, o regiune critică pentru motivație și în generarea unui sentiment al recompensei. Tot în această regiune există neuroni specializați în eliberarea și capturarea dopaminei, care are un rol important în formarea emoțiilor pozitive, motivației și dorinței.

Cu cât este mai intensă activitatea din nucleus accumbens, activitate susținută de semnalele trimise din cortexul prefrontal, cu atât poziționarea pe această dimensiune este către partea pozitivă (îți poți menține emoțiile plăcute o perioadă mai lungă de timp), iar cu cât activitatea este mai slabă, cu atât și poziționarea te trimite către extrema negativă.

3. Social Intuition Style. Pe această dimensiune extremele sunt „socially intuitive types” (social intuitiv) și „puzzled” (derutat/încurcat social). Practic, persoanele cu intuiție socială au capacitatea să preia indicii nonverbale subtile și să citească limbajul nonverbal al corpului, intonația vocală și expresiile faciale ale celor din jur.

Zonele din creier care stau la baza acestei dimensiuni sunt girusul fusiform și amygdala. Activitatea scăzută din girusul fusiform și cea crescută din amygdala caracterizează persoanele aflate la extrema puzzled, iar activitatea intensă din girusul fusiform și cea scăzută din amygdala, pe cele aflate la socially intuitive.

4. Self-Awareness. Davidson a făcut un prim studiu pe această dimensiune prin urmărirea traseelor neurale în timp ce subiecții își identificau/simțeau propriile bătăi ale inimii. Extremele pe această dimensiune sunt self-aware și self-opaque. Practic, este dimensiunea care îți vizează cât de bine îți percepi senzațiile corporale care reflectă emoții.

Zona responsabilă pentru această capacitate este insula, localizată între lobul temporal și cel frontal, ea conține harta viscerală a corpului. Exact așa cum fiecare loc de pe suprafața pielii noastre are un loc omolog pe harta cortexului somatosenzorial, iar informațiile trimise din fiecare zonă de pe corp sunt procesate doar într-o anumită regiune din cortexul somatosenzorial, la fel se întâmplă și cu organele noaste interne – inima, ficatul, colonul, organele sexuale, plămânii, stomacul și rinichii – care sunt localizate în câte o zonă de pe insula. O activare mai intensă a insulei este asociată cu o conștientizare de sine mai puternică a senzațiilor fizice, dar și a emoțiilor.

5. Sensitivity to Context. Pornind din 1995 să facă studii pe temperamentul anxios la maimuțele rhesus, Davidson a observat că avem ceva în comun cu primatele care manifestau comportamente anxioase. Explorând această formă de manifestare în situațiile neobișnuite, a dus la decoperirea că hipocampusul , al cărui rol este cunoscut în special pentru formarea memoriilor de lungă durată, ne coordonează comportamentul în funcție de contextul în care ne aflăm. O activitate puternică descrie extrema pozitivă, tuned in, în timp ce o activitate slabă a hipocampusului, caracterizează extrema negativă, tuned out.

Sensibilitatea la context, descrie cât de bine reușești să îți mulezi răspunsurile emoționale în funcție de contextul în care te afli.

6. Attention. Ultima dimensiune, așa cum a fost ea descrisă în emotional style are două forme:

6.1. Selective attention (atenția selectivă) se referă la capacitatea de concentrare asupra unui anumit stimul din mediu și ignorarea celorlalți.

6.2. Open, nonjudgmental awareness (atenția difuză) reflectă capacitatea de a observa și de a lua în considerare, semnalele din mediul exterior, precum și gândurile sau emoțiile care se nasc în mintea noastră, extinzându-ne atenția și sensibilitatea până la cele mai mici detalii, însă fără a ne bloca pe anumiți stimuli în detrimentul altora.

Coordonarea atenției, neuronal, se poate explica prin activarea și ”utilizarea” cortexului prefrontal. Poate te întrebi ce legătură există între atenție și partea emoțională. Davidson explică prin faptul că fiind integrată partea cognitivă cu cea emoțională, fără a exista o graniță rigidă între ele, atenția este necesară în includerea ca dimensiune a stilului emoțional, pentru că doar astfel putem să parcurgem și să ne dezvoltăm în lumea relațiilor, a activităților/acțiunilor realizate și în plan psihologic.

 

Așa ne naștem, așa murim?

Pentru cei care asociază cuvantul „genetic” cu ”nu ai cum să schimbi/modifici”, menționez că două capitole din carte abordează aceast aspect. Există în percepția umană ideea conform căreia ceea ce ți-au oferit părinții la naștere din punct de vedere genetic, asta vei avea până la final și că nu ai cum schimba creierul (sau, mai clar spus, activitatea pe anumite zone).

Răspuns: De schimbat poți schimba, de avut, vei avea ce ai primit la naștere într-adevăr, dar nu e necesar dominant sau activ în viața ta.

Două subcapitole foarte atractive și interesante descriu metodologia (hazlie, dar riguroasă) și rezultatele unui studiu longitudinal (subiecții la început aveau doar 3 ani, iar la finalul studiului, 9 ani) realizat de către R. Davidson împreună cu echipa sa, prin care au dărâmat concepția propulsată de Jerry Kagan conform căreia temperamentul este fix și nu se modifică în timpul vieții. Folosind o metodologie clară (deoarce Kagan a avut în studiile sale anumite „bube” în observarea, clasificarea și caracterizarea diferitelor tipuri de temperament) s-a constatat că inhibiția comportamentală are o corelație de doar .03 între vârstele de 3 și 9 ani. Iar activitatea creierului, măsurată prin intermediul EEG-ului, are o corelație, pentru același interval de timp, la aceiași subiecți, mai mică de 0.1. Altfel spus, tipul comportamental al unui copil la vârsta de 3 ani, nu poate prezice comportamentul aceluiași copil, în viitor.

Cercetătorii, în special din zona neuroștiințelor, au descoperit că trăsăturile genetice se vor manifesta sau nu, în funcție de mediul în care copilul (sau chiar adultul, deoarece ne putem modifica rețelele neurale chiar și la vârsta înaintată) se dezvoltă, în funcție de cum tutorii, părinții și/sau profesorii își cresc copii, iar genele se pot „stinge” sau „aprinde” în funcție de experiențele pe care individul le are. Richard Davidson a descris această capacitate printr-o metaforă.

„Genes load the gun, but only the environment can pull the trigger.”

Neuroplasticitatea se referă la abilitatea de a schimba structura și patternurile activitățiilor din creier. În ultimul capitol, autorul oferă modalități care au la bază antrenament mental (exact cum ne antrenăm mușchii prin exerciții fizice, așa se antrenează și se dezvoltă creierul prin exerciții mentale) în special diferite forme de meditație cu ajutorul cărora îți poți schimba propria locație/poziție pe care o ocupi pe fiecare dimensiune ce compune stilul emoțional. Davidson a studiat și aceste forme de training mental pe călugări budiști care aveau la activ mai mult de 10.000 ore de meditație și pe subiecți „non-meditativi” dar antrenați în astfel de activități pe perioade relativ scurte de timp cu rezultate obiective (meditau în timp ce erau în fMRI) semnificative.

În această carte mai este abordată și corelația dintre stilul emoțional și sănătatea fizică, deoarece comunicarea dintre corp și creier este bidirecțională. Așa cum creierul influențează corpul și corpul influențează creierul. Sunt redate studii care au în vedere diferite boli sau aspecte din medicină, ca de exemplu: răceala (da, simpla răceală de sezon), sistemul imunitar (persoanele cu o activitate mai intensă în zona stângă a cortexului prefrontal au un sistem emoțional care tinde spre emoții pozitive, dar și un răspuns al sistemului imunitar mai puternic și rapid), astmul, intervențiile chirugicale estetice cu botox (injecția cu botox în zona frunții duce la citirea cu dificultate a frazelor care induc emoții de supărare sau furie), depresie și stres.

În capitolul 9 al cărții, autorul, povestește experiențe importante atât din viața profesională, cât și din cea personală cu accentul pus pe faptul că nu a putut să studieze încă de la început ceea ce a vrut, mai exact, meditația, datorită feedback-urilor negative. În următorul capitol vei afla povestea din spatele studiilor pe călugării budiști tibetani care au intrat în fMRI ca să mediteze, pentru a se observa ce procese au loc în creier în astfel de momente. Una dintre decoperirile marcante datorată acestor călugări este că în timpul meditației, frecvența undelor gamma din creierul lor (unde de frecvențe foarte înalte, care stau la baza activităților superioare  mentale, precum starea de conștiință) pe care le-a înregistrat cu ajutorul EEG-ului, a înregistrat valori mult mai mari decât orice a fost scris în literatura de specialitate.

Cartea mi-a întărit concepția personală conform căreia stilul nostru de a interacționa cu lumea nu este neapărat toată viața la fel, ci depinde foarte mult de experiențele individuale. Consider că formele de meditație care nu au substrat spiritual/religios au un potențial de dezvoltare personală foarte mare, iar cartea lui Davidson m-a impulsionat să caut și mai multe informații despre meditație.

Lectura cărții se realizează cu ușurință și poate fi citită foarte comod și de către non-specialiști, deoarece este scrisă lejer, cu explicații detaliate de la metodologiile studiilor până la rezultatele lor. Dacă vrei să (începi să) înțelegi de ce țipi la partener după ce ai venit de la muncă unde te-ai certat cu superiorul tău, sau de ce nu te poți abține să iei decizii spontane pe care mai târziu le regreți, sau pur și simplu de ce ești mai anxios în relațiile interpersonale sau de ce nu privești oamenii în ochi când porți o discuție cu aceștia și alte multe dileme personale la care nu găsești răspunsuri, sau în care te-ai blocat cu o explicație de genul ”așa sunt eu”, cartea lui Davidson îți va oferi un start.

 

 


[1] Pentru Resilience Style chestionarul se găsește și pe http://richardjdavidson.com/take-survey/

Construit de Sorin