Reiau un articol de anul trecut nu pentru a nota o schimbare neasteptata de paradigma ci dimpotriva, pentru a sublinia faptul ca exista o natura umana si ea, in anumite aspecte, nu se schimba.
„Predispozitia de a discrimina un om datorita apartenentei la un anumit grup este componenta comportamentala, ne invata orice manual de psihologie sociala, a prejudecatii. Componenta emotionala este atitudinea negativa sau ostila.
Esti cumva tigan(ca)? Cred ca stii foarte bine la ce ma refer! Sau, poate, gay? Sau negru (Afro-American) intr-o comunitate de albi? Sau, de ce nu, primarul unui oras care nu primeste fonduri de la guvern, deoarece faci parte din partidul aflat in opozitie? Sau, vai, roman intr-o tara occidentala? Sau tanar musulman in Statele Unite tocmai „azi”, 9/11? Sau proaspat student, venit de la tara, la o facultate sofisticata din Capitala? Sau singura persoana din departament care conduce o masina second-hand?
In diferite forme si grade, fiecare dintre noi avem prejudecati (eu sunt inclinat sa-i evaluez intr-un anume mod pe barbatii cu cefe groase, consumatori de manele). Este dureros sa te simti tratat incorect pentru ca ai o anumita culoare sau o preferinta sexuala diferita de cea a majoritatii. Nici sa realizezi ca esti desconsiderat deoarece vii dintr-o anume regiune a tarii sau chiar dintr-o tara nu e prea placut. Stii foarte bine ca nu ai ales tu culoarea pielii, orientarea sexuala, locul de nastere sau genul.
Dar cum ar fi sa fii discriminat la angajare deoarece nu esti o persoana suficient de atragatoare? Adica, la calificari egale, sa fie aleasa, de exemplu, rivala ta care arata mai bine! Este oare posibil ca oamenii care arata bine („pretty or handsome”) sa se bucure, in virtutea acestei caracteristici, de avantaje sociale semnificative? Cu alte cuvinte, ii poate impresiona frumusetea pe potentialii angajatori?
Aceasta intrebare si-a pus-o Robert Dipboye, atunci cand era mai tanar (si, poate, mai greu de discriminat, avand mai mult par in cap). Era, pe vremea aceea, profesor de psihologie la University of Tennessee (acum e la University of Central Florida). El si-a invitat subiectii sa citeasca CV-urile a 12 aplicanti pentru un post de trainee sales manager. Viclean fiind, a atasat si o poza. Evident, au fost alesi cei cu calificari superioare. Pentru ca traim intr-o lume dreapta, desigur. Cu un mic amendament: la calificari superioare dar egale intre doi aplicanti au fost preferati cei mai atragatori.
Si experimentul nu s-a oprit aici. Subiectii au fost rugati sa stabileasca salarii pentru cei angajati (in cele doua conditii: atragatori vs neatragatori). Cei care aratau mai bine au primit salarii de start mai mari.
Esti si tu cumva in pozitia de a selecta, evalua si angaja oameni? Oh, tu nu ai cum sa faci astfel de erori. Totusi, in eventualitatea in care esti om, si nu un extraterestru cu un part-time pe micuta noastra planeta, ar fi posibil ca mintea ta sa fie predispusa catre acelasi bias. Da, asa este la oameni. Tindem, inconstient, sa-i discriminam pe cei mai putin atragatori in favoarea celor mai atragatori. Nu, nu este corect. Dar nu traim intr-o lume corecta! Putem, cel mult, sa depunem eforturi considerabile pentru a cunoaste vulnerabilitatile (biasurile) mintilor noastre si a le limita, pe cat posibil.
Pana atunci, insa, daca te intereseaza unele avantaje evolutioniste, nu uita de intalnirea programata cu un hair-stylist, aminteste-ti sa iti reinnoiesti abonamentul la World Class si ai grija de fermitatea pielii tale (numarul de fibre) cu ajutorul unui Revitalift de la l’Oreal (dau nume din motive afective, cativa oameni pe care ii apreciez au lucrat pentru acest gigant). Modul in care arati conteaza nu doar in relatiile personale (cum altfel poti tine in friu tendintele infidele ale partenerului tau?) ci si, ne sugereaza Dipboye, daca vei primi sau nu jobul pe care ti-l doresti. In cazul in care ajungi in fata unui juriu, merita sa stii, atractivitatea fizica te-ar putea scuti chiar de cativa ani de inchisoare (incredibilele cercetari Castellow, Wuensch&Moore, 1991 si Downs&Lyons, 1990, plus clasicul Efran din anii ’70, cand preda la universitatea din Toronto). Cea mai buna dintre lumile posibile?”
Dipboye, Robert L., Arvey, Richard D., Terpstra, David E., Sex and physical attractiveness of raters and applicants as determinants of resumé evaluations,
Journal of Applied Psychology, Vol 62(3), Jun 1977, 288-294.
Si alte cateva studii marca Robert Dipboye, daca ti-am trezit interesul:
- Dipboye, R. L. (2007). Eight outrageous statements about HR science. Human Resource Management Review, 17(2), 96-106.
- Dipboye, R. L., & Collela, A. (Eds.). (2005). Discrimination at Work: Psychological and Organizational Bases. Mahwah, New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates.
- Dipboye, R. L., & Halverson, S. K. (2008). The clash Between ÒBest PracticesÓ for selection and national culture. In D. Stone, E. F. Stone-Romero, & E. Salas, (Eds.), Cultural diversity and human resource practices. Ney Jersey: Lawrence-Erlbaum.
- Morgeson, F. P., Campion, M. A., Dipboye, R. L., Hollenbeck, J. R., Murphy, K., & Schmitt, N. (2007). Are we getting fooled again? Coming to terms with limitations in the use of personality tests for personnel selection. Personnel Psychology, 60, 4, 1029-1049.
- Morgeson, F. P., Campion, M., Dipboye, R. L., Hollenbeck, J. R., Murphy, K., & Schmitt, N. (2007). Reconsidering the use of personality tests in personnel selection contexts. Personnel Psychology, 60, 3, 683-729.