- Scoala de psihologie - https://www.scoala-de-psihologie.ro -

spiritualitatea dualista, mereu enigmatica

De dragul catorva oameni (destul de multi, totusi, ceea ce ma ingrijoreaza!) voi formula cateva intrebari ridicate de credinta intr-o forma de post-existenta dupa moartea creierului (mai filosofic vorbind, o credinta de tip dualist:doua lumi complet separate, una materiala, cealalta spirituala). Aceste intrebari ar trebui sa si le puna singuri (in loc sa-si opreasca gandirea la a postula cele doua lumi si atat). Insa pentru a-i stimula si, recunosc fara rusine, si pentru a ma distra un pic, le voi lansa eu.

Premisa de la care plecam (pentru placerea jocului, altfel eu o consider falsa) este ca, inauntrul omului, exista o esenta misterioasa, nemuritoare, de factura non-materiala pe care, pentru usurinta, o voi numi suflet (la fel de bine ii putem spune scanteie divina, constiinta individuala, atman etc). La moartea unui om sufletul este eliberat de corp si merge in lumea lui (lumea spirituala, pe care o putem imparti pe numeroase niveluri, toate neverificabile). Evident ca, la nastere, sufletul a venit din aceasta lume si a intrat in embrion (sau in fat la 2-3-4 luni, dualistii nu se pot pune de acord). Trecand peste aceste amanunte ce vor fi candva lamurite prin cercetari emirice raman inca o serie de intrebari (o suta, de exemplu?). Poate ca ele sunt intrebari doar pentru mine si nu se cuvine sa fiu atat de indraznet. Mizez, totusi, pe bunavointa lui Dumnezeu si simpatia pe care sper sa o poarte curiosilor de teapa mea (cumva si a ta?).

Sper ca ti-am deschis gustul pentru intrebari (poate si pentru situatii comice) Stiu, ar fi necesar sa tratez aceste lucruri cu mai multa seriozitate. In fond, mai mult de trei sferturi dintre compatriotii nostri sunt dualisti (desi nu folosesc exact acest termen). Am invatat insa sa nu confund afirmatiile sau declaratiile de apartenenta religioasa cu realitatea. Ceea ce oamenii spun si ceea ce experimenteaza sau fac sunt, uneori, lucruri foarte diferite (ceva seamana cu o rata, umbla ca o rata insa nu este o rata) De aceea sunt relaxat. Iar Dumnezeul rezident in lumea non-materiala, sunt convins, ma place. Altfel de unde mi-ar fi venit aceste idei? Ah, de la Celalalt zici? Totusi, nu erau rude?