Jon Kabat-Zinn este unul din oamenii a caror activitate o urmaresc dintr-un motiv simplu (pentru mine): este un om de stiinta (licentiat in biologie moleculara la MIT, cu mult timp in urma,profesor emerit de medicina la University of Massachusetts, acum) care studiaza, intelege si cauta sa integreze practica meditatiei (in sensul de mindfulness) intr-un sistem coerent, orientat de descoperirile din neurostiinte. Insa nu vreau sa scriu despre asta ci despre altceva:

Nu s-a numit mereu Jon Kabat-Zinn. La inceput a fost doar Jon Kabat (fiul lui Elbin Kabat, si el om de stiinta si al lui Sally Kabat, pictorita). De unde Zinn? De la sotia lui! (Myla Zinn)

Nu te-ai intrebat niciodata? De ce o femeie sa renunte la numele ei si sa accepte numele sotului? Este cumva doar o extensie a identitatii acestuia? Nu mai are propria ei individualitate, simbolizata de nume? In ce secol suntem? Nu vreau sa intelegi ca as propune contrariul (oricum, barbatii nu ar accepta niciodata). Insa de ce nu ar fi interesanta o solutie de tipul Kabat-Zinn?

Iti poti aduga numele ei respectiv iti poti adauga numele lui.

Nu renunti la nimic, respecti si onorezi linia de inaintasi pe care ai aparut si, in plus, te imbogatesti. Sunt de acord, peste cateva generatii simpla pronuntare a numelui ar putea deveni o sarcina dificila, inclusiv, sau mai ales, pentru interlocutori. Totul are un pret, nu?

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin