In relatiile cu alti oameni am cateva vulnerabilitati, unele jenante si problematice, altele stimulative si investite pozitiv. De exemplu (pentru prima categorie): nu-mi plac batranii (nu am acceptat niciodata in grupurile de dezvoltare persoane peste 60 de ani-de fapt, nici nu au fost multe solicitari!). Suna ca o prejudecata dezgustatoare? (esti sigur ca nu ai si tu una asemanatoare?) Sa nuantez putin, in acest caz: nu-mi plac batranii peste care viata pare a fi trecut degeaba, care nu sunt capabili sa-si prelucreze indelungata experienta intr-un set de idei profunde (sau macar inedite) pe care sa le poata impartasi altora, care isi plang de mila (exemplificand perfect rolul de victima) si care povestesc mereu aceleasi lucruri, asemenea unor discuri (de patefon) stricate. Sunt insa incantat de batranii intelepti si plini de compasiune, capabili sa priveasca intr-un mod profund intelegator comportamentele nesabuite, arogante, lacome sau intolerante ale celor cu varste mai mici. „Si eu am fost asa”, pare sa spuna zambetul lor senin si privirea lor calda. Acestia sunt oamenii care au facut ceva cu viata lor. Si-au trecut experienta prin constiinta si, apropiindu-se de sfarsitul vietii, si-au largit fiinta, adica au devenit moderati si ingaduitori. Nu au trait degeaba. Viata lor, asemenea unui pom fructifer, a rodit. Timpul petrecut in compania unui astfel de om nu este niciodata pierdut. In oglinda, exista batrani morocanosi sau rigizi, intoleranti si nelinistiti de apropiata perspectiva a mortii, solicitand cu agresivitate compatimire si simpatie. Not some of my favourites!
Aceste cuvinte pot suna angoasant cand vin din partea unui psihoterapeut. Nu sunt insa si umane? Nu ai si tu idiosincraziile tale? Ne cere cineva sa fim perfecti? Long time ago (cand scriam „Umbra”) am fost infricosat de polul meu intunecat, citind pe invers mesajul antipatiilor sau respingerilor mele. Intre timp nu doar ca mi-am restructurat perceptiile (si as rescrie altfel aceasta carte) dar m-am si relaxat (am diminuat perfectionismul nevrotic) Da, nu-mi plac majoritatea batranilor insa de aici nu rezulta ca ma bucura scaderea pensiilor cu 15%. Cred ca merita sprijiniti sa duca o viata decenta, oricat ar fi de lipsiti de intelepciune sau senili. A simti ceva respectic a actiona in sensul acelui sentiment sunt lucruri diferite, le spun asta mereu studentilor mei (cativa imbatraniti inainte de vreme). Batranii sunt si ei oameni si demnitatea umana merita respectata mereu. Asta nu-mi anuleaza mie dreptul de a-i evita. Este posibil sa nu-ti placa cineva si cu toate acestea sa-l respecti (nici tantarii nu-mi plac si ii las sa traiasca, mai putin cand intra pe teritoriul meu, sunt agresivi si atunci bang!-big bang sau, mai degraba, big crunch).
In contrapondere (alta vulnerabilitate) imi plac foarte tare tinerii inteligenti si deschisi catre experienta. Nu doar ca imi place prezenta lor, pe care o incurajez si recompensez, dar sunt in stare sa fac si o serie de lucruri neproductive dintr-o perspectiva capitalista (sa le dau bani sau sa lucrez gratuit cu ei). Oare imi aduc aminte de tineretea mea? Poate fi si asta insa mai degraba imi actualizeaza (imi inunda retina) minunatele caracteristici ale Vietii (inteligenta organica si inaintarea, inclinatia de a intra in necunoscut).
In buna logica, tinerii prosti (nu ma feresc de cuvinte) sau doar mediocri, nedoritori sa sparga coaja oului in care traiesc, mandri de ignoranta lor si speriati de experientele care ii pot transforma radical imi sunt antipatici si ii ocolesc (sau ii suport cu stoicism, daca nu am de ales). E adevarat ca ei ar avea o nevoie si mai mare de stimulare sau iubire insa ar trebui sa o ceara, nu-i asa? Iar o persoana blocata intr-o viziune securizanta sau posesoare a unui intelect submediu nu va face niciodata asta. Viata nu este dreapta sau democratica. Cu toate acestea, a te naste cu un handicap (ghinionist la loteria genelor) nu este echivalent cu a-l consolida in mod activ mai departe. Ne putem remodela sau schimba, cu o conditie: sa ne asumam responsabilitatea schimbarii! Ma tem ca exista tineri (deoarece i-am vazut) indisponibili pentru un astfel de gest. Din punctul meu de vedere, ei se pregatesc asiduu pentru a deveni zombi (marionete manevrate cu cinism sau inconstienta de agentii unor interese economice, sociale sau religioase). As vrea, bineinteles, ca Viata sa fie mai generoasa cu inteligentele. Am inteles, nu fara necesara revolta, ca asculta si ea de legea distributiei normale (statistics rules!). Ramane, notabila, cealalta ancora: deschiderea catre experienta. Pentru asta nu e nevoie de un IQ peste 130! Ci de un pic de bunavointa si de incredere. Daca ar fi sa plec intr-o calatorie cu un geniu sau un tanar cu o inteligenta medie dar disponibil pentru a experimenta, cred ca l-as alege pe al doilea. De aceea si proiectez grupuri de dezvoltare al caror efect secret este (sau imi doresc asta) cresterea inteligentei cu cateva puncte. Experienta transforma creierul (extinde interconexiunile neuronale). Si nu stiu cum se face, o multime de tineri care imi plac vin sa ma cunoasca in acest spatiu profesional. Ma consider norocos. Nu am uitat de vulnerabilitati. Doar am descoperit partea lor luminoasa.