Fie X (un barbat in jur de 30 de ani). A avut parte de o copilarie minunata, de parinti atenti la nevoile lui si de prieteni proveniti din familii cu un nivel socioeconomic inalt. Intr-o zi, insa, X violeaza o tanara pe care o vedea pentru prima oara. La proces este intrebat in legatura cu motivatia asociata acestei actiuni reprobabile. X raspunde cu dezinvoltura: „Mi s-a parut o experienta interesanta. De aceea am ales-o.”
Fie Y (un alt barbat in jur de 30 de ani). A avut parte de o copilarie minunata, de parinti atenti la nevoile lui si de prieteni proveniti din familii cu un nivel socioeconomic inalt. Intr-o zi, insa, Y violeaza o tanara pe care o vedea pentru prima oara. La proces este intrebat in legatura cu motivatia lui. Y raspunde relaxat: „Nu mai facusem niciodata asta si mi s-a parut o idee buna sa incerc”.
Te rog sa treci peste greata pe care, probabil, aceste povesti ti-o trezesc. Este un exercitiu pe care il facem impreuna, destul de incomod, pentru a intelege ceva despre responsabilitate si libertate. Daca ai fi un judecator, ai acorda pedepse identice sau diferite in cazul celor doi violatori? (toate celelalte variabile fiind constante)
Imi imaginez ca raspunsul tau este „identice” (al meu, pus in aceeasi situatie, sigur ar fi acesta). Nu exista nicio alta diferenta intre X si Y, prin urmare condamnarile lor nu au de ce sa fie diferite. Cu buna stiinta s-au angajat in comportamente care au ranit alte fiinte umane si trebuie pedepsiti pentru asta. Puteau sa nu cedeze impulsului. Se puteau stapani. Insa au ales sa actioneze. Au ales liber.
Fair enough! Totusi, ce spui de situatia urmatoare: fiind supusi unor investigatii medicale, lui Y i se desopera o tumoare in zona cortexului prefrontal, o tumoare care a deteriorat capacitatea de autocontrol. In acest caz, i-ai administra lui Y o pedeapsa identica, sau similara, cu cea a lui X? Si ai mai spune despre Y ca a ales sa o violeze pe tanara femeie?
Si daca raspunsul este „nu” („Y este un om bolnav care nu mai raspunde pentru faptele lui”), altfel spus, daca il absolvi pe Y de vina intelegand ca este o victima a propriei lui biologii, prin urmare deciziile lui nu sunt libere (insa in mod evident exista: „vreau sa o violez”), ce am putea spune despre X?
Este X un om care poseda liber arbitru? Sa ne reamintim, nimeni nu-l forteaza pe X sa o violeze pe tanara femeie. Nimeni in afara de propriul lui creier! Sper ca esti de acord cu asta. Y are o tumoare, X nu are o tumoare si amandoi violeaza o femeie. X va fi aspru pedepsit si Y, probabil, va fi primi ingrijiri medicale. Dar amandoi au actionat impinsi de evenimente neurale produse in capetele lor. Asa ca, daca m-ai urmarit pana aici, te intreb si eu, in acord cu Sam Harris:
Exista vointa libera sau e doar o iluzie?