Client: Ma simt complet dezorientat. Nu mai stiu ce vreau. Mi se pare ca viata trece pe langa mine iar eu nu pot face nimic altceva in afara de a observa asta. Situatia a devenit insuportabila insa nu fac nimic. Pur si simplu nu inteleg. Orice om normal ar face ceva, orice. Oare mi-am pierdut mintile?
Terapeut: Transforma aceasta intrebare intr-o afirmatie.
Client: Am innebunit. Sau sunt foarte aproape de asta. Mai am o farama de sanatate mentala. Imi dau seama ce trebuie sa fac. Trebuie sa actionez. Nu trebuie sa mai las aceasta parte slaba din mine sa-mi conduca viata. Trebuie sa o controlez.
Terapeut: E ca si cum ai simti ca nu esti una ci doua persoane, una din ele incercand sa o controleze pe cealalta?
Client:Transforma aceasta intrebare intr-o afirmatie.
Terapeut: Asculta, prietene, eu sunt terapeutul aici, nu tu! Daca vrei sa fii psihoterapeut du-te la o scoala de formare! Aici esti in cabinetul meu in calitate de client. Conecteaza-te la realitate!
Client: Ai dreptate, ai foarte mare dreptate. Cred ca asa fac si in alte situatii. E un tipar, nu? Fug dintr-o realitate care nu-mi convine intr-una mai confortabila, creata de imaginatia mea. Ah, cat de mult as vrea sa scap de acest tipar!
Terapeut: Spune-i asta!
Client (stupefiat): Cui?
Terapeut (pierzandu-si proverbiala rabdare): Tiparului, idiotule! Cui altcuiva? Despre cine vorbeai adineauri?
Client: Si cum sa vorbesc cu tiparul? E doar in capul meu. Nu am cum sa comunic cu el.
Terapeut (aducand un scaun pliant, aflat pana atunci intr-un colt al camerei): Imagineaza-ti ca sta in fata ta, pe acest scaun gol. Spune-i ce vrei sa-i spui si termina odata afacerea asta! Cat o s-o mai duci dupa tine? E timpul sa o finalizezi. Spune-i nenorocitului de tipar ce vrei sa-i spui!
Client: Nu pot sa fac asta. Mi se pare ridicol. E doar un scaun gol, nu e niciun tipar sau altceva pe el.
Terapeut: Repeta dupa mine: ”Aleg sa nu ma exprim. I-as putea vorbi tiparului dar aleg sa nu o fac. Imi asum responsabilitatea pentru aceasta alegere.”
Client: Wow! Ti se pare ca, daca nu accept un lucru ridicol, propus de tine, sunt o persoana iresponsabila? Asta imi spui aici si acum?
Terapeut: In sfarsit! Dumnezeule mare, in sfarsit simti si tu ceva! Esti furios, nu? Esti furios pe mine! Ce-ti vine sa-mi faci?
Client: Sa-ti trag una in moaca aia de atotstiutor! Asta imi vine sa-ti fac, sa te lovesc!
Terapeut: Vezi, acesta e procesul terapeutic. Asta inseamna terapia Gestalt. A simti emotia din prezent si a o exprima liber. A fi autentic. A fi unificat. Tu nu esti diferit de emotia ta. Esti una cu ea. Esti furios pe mine si vrei sa ma lovesti. Esti cu adevarat in contact cu realitatea, acum. Foarte bine. (punand o perna pe scaunul gol) Imagineaza-ti ca stau in fata ta, pe scaunul acela acesta. Loveste-ma! Nu, idiotule, nu pe mine..perna, idiotule, opreste-te…eu sunt pe scaunul gol, psihopatule…opreste-te…