Astazi voi renunta la blandetea mea obisnuita si te intreb direct:
- De cate ori ai avut relatii sexuale cu partenerul tau in ultima luna?
- Cat esti de multumita de relatia ta de cuplu?
Nu e necesar sa-mi raspunzi printr-un email. Nici nu e potrivit sa te ingrijorezi foarte tare, daca nivelul de satisfactie este sub 5 pe o scala 0-10 sau sa te feliciti, incantata, daca satisfactia in cuplu graviteaza in jurul lui 9, pe aceeasi scala. Raspunsul tau nu reflecta nivelul real de satisfactie. El a fost influentat de mine (si nu pentru ca mi-am folosit puterile telepatice de acum cunoscute deja de toti vizitatorii fideli ai blogului, pe care, de altfel, ii controlez de la distanta prin puterea mintii mele calibrate holistic si integrativ la o dimensiune fractala a trans-realitatii).
Ti-am influentat raspunsul prin felul in care am ordonat intrebarile. Prin urmare, daca intrebarea referitoare la gradul de satisfactie era prima iar cea indecent interesata de relatiile tale intime era a doua, desi tu esti exact aceeasi persoana, raspunsul tau ar fi fost diferit. Imediat urmeaza sa si sustin aceasta afirmatie. Insa poti fi deja nelinistita, daca incepi sa intuiesti modurile uluitoare in care evaluarile sau perceptiile noastre pot fi distorsionate, mai ales atunci cand exista indivizi lipsiti de scrupule (nu ca mine, eu sunt in tabara cealalta, cu baietii buni!) care doresc sa te convinga sau sa-ti vanda ceva.
Fritz Strack este un profesor de psihologie sociala de la Universitatea Wurzburg (da, vreau sa fac un pic de dreptate europenilor, prea i-am favorizat pe americani-desi nu ma pot abtine, Strack si-a facut studiile de master la Stanford). Impreuna cu doi colegi, pe care ii voi aminti in finalul articolului, cu ceva timp in urma, au pus intrebarile de mai sus, usor diferite:
- Cat esti de fericit(a) zilele acestea?
- La cate intalniri („dates”) ai participat luna trecuta?
Desigur, intrebarile au fost adresate unor studenti neangajati in relatii de cuplu, nu unor infideli notorii. Strack era curios daca exista o corelatie intre cele doua raspunsuri. Iata ce a aflat: nu exista nicio corelatie! Daca erau mai fericiti studentii nu participasera la mai multe intalniri romantice. Insa nici daca erau mai nefericiti. Intre raspunsurile la cele doua intrebari nu exista nicio legatura.
Ce deceptionant, nicio legatura, ce cercetare inutila! O clipa! Unui alt grup de studenti, Strack i-a adresat aceleasi intrebari, identice-identice, insa in ordine inversa:
- La cate intalniri („dates”) ai participat luna trecuta?
- Cat esti de fericit(a) zilele acestea?
Nici o corelatie, din nou? (in fond, nu s-a schimbat nimic). Ba da, a aparut o corelatie. Una, cum sa-i spun, inalta? (in psihologie, 0.62 este o corelatie inalta). Adica simpla (si inocenta) schimbare a ordinii intrebarilor a schimbat nivelul corelatiei de la zero la 0.62? Intocmai!
Cum se poate explica acest fenomen incredibil? Ce se intampla cu mintile noastre? Cum putem fi atat de vulnerabili? Vezi, de aceea e bine sa revizitezi acest blog. Poti afla lucruri inspaimantatoare despre mintea ta! (si a prietenilor tai de pe Facebook, cei care vor citi acest articol)
Sunt fascinat de modurile in care mintea umana isi reprezinta in mod distorsionat realitatea. Sunt pasionat de biasuri si euristici. Am invatat, si adesea am impartasit cu tine, sa devin constient de cele doua sisteme (cum le numeste, metaforic, Daniel Kahneman, unul dintre cei mai mari psihologi ai momentului-caruia ii voi face o publicitate agresiva, astfel incat sa nu mai existe psiholog cititor al acestui blog care sa nu fi auzit de el, cu cititul fiind un pic mai greu, deoarece nu a fost tradus in limba romana) si de operatiile lor (in special ale primului, numit, in alte contexte, „creier arhaic”, „inconstient”, „gandire experientiala” sau, mai tehnic, „ (sub)produse ale adaptarilor evolutioniste”).
In exemplul de mai sus, evaluarea gradului de satisfactie intra sub influenta unei euristici a dispozitiei, prin care raspunsul la o intrebare dificila (nu e deloc usor sa stabilesti in mod responsabil gradul de fericire, chiar si pe cateva zile) este substituit cu raspunsul la o intrebare mai simpla (numarul de intalniri, usor de cuantificat).
Usor sau greu, aceasta-i intrebarea! Ei bine, mintile noastre sunt inclinate sa aleaga, de cate ori este posibil, calea usoara. Asa incepem sa traim in iluzie! Nu avem chef de efort, nu suntem programati sa gandim riguros, raspundem la cantecele de sirena ale raspunsurilor atragatoare prin consumul lor scazut de glucoza (doar pentru prietenii mei mistici, ar putea fi diavolul o incarnare a fricii de logica si de coerenta?).
Daca nu ai avut prea multe intalniri in ultima luna nu e obligatoriu sa fii mai degraba nefericit in ultimele zile. Insa e asa de tentant sa gandesti: „ Frate, nu am mai fost si eu cu o gagica de nu mai stiu cand, probabil ca sunt nefericit!” sau „Sunt deja 3 luni si 10 zile de cand nu am mai fost invitata de un baiat la un film sau la un ceai, viata mea emotionala e distrusa!”. Dispozitia activata de prima intrebare se insinueaza in raspunsul solicitat de a doua intrebare. Cu o conditie: sa nu stii ca mintea ta functioneaza altfel!
Si nu stii, te asigur, chiar daca citesti acest blog, altele asemanatoare sau ai deja pe scaunul din spate al masinii „Heuristics and Biases” sau „Judgement under Uncertainty”. La ultima numaratoare mi-au iesit mai mult de 200 de biasuri si nu am terminat de numarat (doar m-am oprit, fiind realmente socat!).
Vestea cea buna este ca aceste inclinatii ale mintilor noastre pot fi cunoscute iar in situatiile cu miza mare (este o sarcina imposibila sa fii mereu atent la deciziile tale) le putem scana sau putem ruga un observator independent sa ne asiste astfel incat sa nu luam o decizie pentru care sa platim ulterior toata viata (cum ar fi sa faci un copil cu un partener foarte sexy dar la fel de compatibil ca un terorist al-Qaeda cu un republican american?).
Daca ti se pare ca esti nemultumita, de fapt, de relatia de cuplu, deoarece in ultima luna vaginul tau si penisul lui s-au ocolit in mod elegant („sunt foarte obosit” si „astazi nu sunt in cea mai buna dispozitie”), inca sunt sperante. Asteapta o luna si pune invers cele doua intrebari. Sau, daca accepti un sfat prietenesc, pastreaza doar intrebarea cu gradul de satisfactie, raspunde zilnic la ea (la sfarsitul zilei, inainte de a te spala pe dinti) si, dupa o luna (sau doua, sau cate vrei tu), calculeaza media!
Nu stiu pe nimeni care sa fi facut asta in mod spontan, cu exceptia unei cliente care mi-a prezentat, candva, un grafic pe sase luni. Da, se poate ajunge pana aici. Fireste, nu e nevoie de Power Point! Doar de o minte iesita din starea de hibernare, activa si dornica sa inteleaga realitatea. Iar daca asta presupune efort, si nu curgere naiv-taoista, atunci sa fie efort!
Strack, Fritz, Leonard L. Martin, and Norbert Schwarz (1988),“Priming and Communication: The Social Determinants of Information Use in Judgments of Life-Satisfaction,” European Journal of Social Psychology, 18 (October), 429–442.