Gazzaniga. Nu ai auzit de el? Probabil nu te pasioneaza neurostiintele cognitive. A fost colaboratorul lui Roger Sperry, cel cu lateralizarea emisferelor (si Nobel in 1981). Numele lui este asociat cu un experiment extraordinar. Subiectul era un pacient cu cele 2 emisfere separate prin taierea corpului calos (in anii ’60 s-a descoperit ca atacurile epileptice pot fi impiedicate sa se raspandeasca de la o emisfera la alta daca „podul” reprezentat de corpul calos este distrus-asa au aparut split brain patients).
In campul vizual al pacientului sunt expuse doua imagini, una in stanga (un peisaj cu zapada) si alta in dreapta (ghearele unui pui de gaina). Deoarece emisferele sunt separate subiectul nu vede intregul tablou (peisaj+gheare) intr-o imagine unitara ci doua imagini nelegate intre ele. Emisfera stanga „vede” ghearele iar emisfera dreapta „vede” zapada (fiecare emisfera decodifica vizual stimulul aflat in partea opusa-procesare incrucisata, nu doar vizuala: o emisfera controleaza jumatatea polar-opusa a corpului si nimeni nu stie de ce!). Pacientul are la dispozitie un set de cartonase cu imagini. Este rugat sa aleaga imaginea (ce viclenie!) care se potriveste cu ceea ce a vazut. Dar el nu a vazut o imagine unitara. A vazut doua! Asa ca mana lui dreapta, controlata de emisfera stanga, indica o gaina, care se potriveste cu ghearele „vazute” de emisfera stanga iar mana stanga, controlata de emisfera dreapta, indica o lopata, potrivita cu peisajul hibernal perceput de emisfera dreapta.
Cele doua alegeri nu se potrivesc (intr-un fel, fiecare emisfera are propria ei constiinta perceptiva). Acesta este deja un fapt neobisnuit. Insa nu e totul. Urmeaza ceva fascinant: pacientul este intrebat de ce a ales lopata. Iti reamintesc, lopata a fost indicata de emisfera dreapta, care este nonverbala (centrii limbajului sunt in emisfera stanga). El nu stie raspunsul. La propriu nu-l stie, deoarece, fiindu-i adresata o intrebare, se identifica imediat cu emisfera stanga, singura capabila sa raspunda la intrebare (deoarece controleaza limbajul). Dar ce sa spuna? Doar emisfera dreapta „stie” de ce a ales lopata (pentru ca a vazut zapada) insa nu poate vorbi. In mod normal ES ar trebui sa spuna: „Nu stiu!” (pentru ca acesta e adevarul). Dar ea nu spune asta! Stii ce face? (citeste foarte atent mai departe, pentru ca asta facem toti, desi nu avem creierul separat prin operatii chirurgicale)
Inventeaza o explicatie! De ce? Pentru a da sens acestei situatii contradictorii (doua alegeri). Pacientul spune, utilizand ES: „Fiind zapada, pentru curatarea cotetului in care se afla puiul de gaina este necesara o lopata”. Logic, nu-i asa? Bineinteles! Dar neadevarat! Sensul acordat de pacient acestei situatii nu exista in realitatea obiectiva. Este construit de el pentru a da coerenta unor actiuni in realitate contradictorii. Asa functioneaza mintile noastre. Traim in iluzie (dar nu mereu). Avem nevoie de teorii pentru a face inteligibile decizii pe care nu le luam in mod constient (trecute prin filtrul verbal). Insa aceste teorii personale nu sunt purtatoare de adevar. Ele doar ne ajuta sa suportam lumea in care traim si propriile noastre pozitii inconstiente.
Si adevarul, te-ai putea intreba? Off, de ce sa ne batem capul? Adevarul este uneori dureros (voi reveni).