Iti propun un experiment simplu. Ia un litru de apa si tine-l o vreme in congelator. In acelasi timp, ia un alt litru de apa si pune-l pe aragaz, pana incepe sa fiarba. Astfel vei avea un vas cu apa la temperatura de 0 grade si un altul cu apa la 100 de grade. Lasa-le un pic la temperatura camerei (nu vreau sa te frigi) si ia un al treilea vas cu apa de la robinet.

Acum introdu mana stanga in vasul cu apa rece si mana dreapta in vasul cu apa calda (fosta candva fierbinte). Tine-le asa 30 de secunde dupa care asaza-le pe amandoua in vasul cu apa „obisnuita” (de la robinet). Observa ce simti! Ce situatie contradictorie, nu-i asa? Semnalul pe care il primesti de la mana stanga este „cald” in timp ce semnalul primit de la mana dreapta este „rece”. Mare lucru, doar o iluzie tactila, parca te aud (principiul contrastului, folosit si in psihologia sociala). Dar eu nu la asta ma refer.

Urmareste-ma cu atentie! (si tine mainile in vasul nr.3). Chiar acum, cand simti cald in mana stanga (si nu poti nega asta) si rece in mana dreapta (si de asemenea nu poti nega), unde este Eul tau? Te intreb deoarece propozitiile „Eu simt cald” respectiv „Eu simt rece” sunt simultan adevarate. Urmatoarea intrebare este la fel de inevitabila ca un acord nesuferit, dar necesar, cu Fondul Monetar International: Care este adevaratul meu Eu? Cel „cald” sau cel „rece”? Nu te poti decide, corect? (eu, unul, nu pot-obseva ironia acestei afirmatii!) Din acest mic experiment ar putea rezulta ca ai doua Euri? Daca da, aceasta concluzie nu ti se pare putin creepy? Daca ai mai multe? Sau daca nu ai, de fapt, niciunul?

Poate vei spune: „Off, inca un articol in care Adrian Nuta ma zapaceste. Realitatea este mult mai simpla”. Iarta-ma daca te tulbur. Pentru mine realitatea, problema constiintei in acest caz (prin extensie, constiinta-Eu-identitate-suflet-responsabilitate-optiuni-libertate) nu este simpla ci fascinanta. Iar dilema numarului de Euri nici nu are nevoie de experimente cu apa: ai avut vreodata de invatat in timp ce la televizor stiai ca tocmai a inceput un film foarte interesant? Sau ti-ai promis solemn ca nu mai fumezi si ti-ai amintit acest angajament in timp ce te priveai cu jind un pachet de tigari? Ai simtit tensiunea interioara generata de conflictul celor doua forte opuse? Te intreb retoric, bineinteles, sunt sigur ca ai experimentat asta (se intampla tot timpul). Problema Eului nu poate fi evitata fara consecinte.Poate pentru cineva preocupat doar sa traiasca si sa se bucure de viata nu este interesanta. Eu numesc aceasta existenta „newtoniana” (la viteze mici). Exista insa si viteze mari, apropiate de viteza luminii, viteze la care legile mecanice formulate de Newton (excelent adecvate lumii noastre de zi cu zi) nu mai sunt valabile. Acolo existenta devine „relativista” (de la relativitatea lui Einstein). Nu este obligatoriu sa traiesti la viteze mari. Insa daca ceva te cheama in aceasta directie, daca presimti fiorul unei alte lumi, ingrained in this one (nu gasesc o formulare mai potrivita), este timpul sa-ti pui sub semnul intrebarii convingerile si prejudecatile, sa chestionezi fara mila viziunea social impartasita si, mai ales, sa-ti permiti sa gandesti fara teama, adica liber. Sau poti uita chiar acum aceste idei, din loialitate fata de Newton. Iti reamintesc, totusi: si el avea propria lui loialitate, inainte de 1687. Din fericire, i-a cazut un mar in cap!

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin