Daca e ceva pe care il astept mereu de la doamna Rodica Ionescu (si de care nu ma voi plictisi niciodata) atunci acest „ceva” este autenticitatea ei. Cand aceasta femeie spune un lucru, eu, unul, sunt sigur ca exact asa il gandeste si il simte:

 

Despre fetite si baietei care vor sa traiasca

Cred ca mi-au fost clare (intr-un mod destul de constient pentru varsta mea de atunci) principiile evolutioniste de cand eram micuta. Inca de cand am intrat pe portile scolii (la 7 ani), mi-am urmarit activitatile si am mers putin mai departe cu gandirea pentru a vedea “de ce“ fac asta. In clasa a doua imi puneam parul pe moatze (la naiba cu perioada de latenta freudiana in care personal nu cred; nu cred, pentru ca mie nu mi s-a aplicat!). Si ma gandeam in timp ce ma uitam in oglinda si imi puneam bigudiurile in par…de ce fac asta? Si singurica imi raspundeam, dupa ce ma fandoseam ca o fac pentru mine si numai pentru mine…..: ca sa ma placa baietii (nu am recunoscut asta atunci decat fata de mine). Cand un baiat din clasa (care ma placea foarte mult), s-a dus la alt baiat si l-a batut pentru ca s-a uitat la mine + i-a furat fursecurile pe care mama acestuia i le-a dat la pachet ca sa mi le dea mie (pentru ca mi se facuse pofta – iti dai seama? Mi-a oferit resursele lui, chiar daca le-a furat de la altul!!), am apreciat imediat si mi-am spus (in fata lui nu am recunoscut niciodata; iarta-ma, Toni! am fost ipocrita, dar sa stii ca am apreciat asta) : “da, uite un  baiat pe care ma pot baza; pot fi sigura ca o sa ma apere si cumva sau necumva va face rost de resurse pentru a ma sustine pe mine”. Pe parcursul copilariei mele mi-am pus aceasta intrebare “de ce fac asta?” de nenumarate ori si surprinzator poate pentru unii…in clasa a sasea am avut curajul de a recunoaste si in fata unei terte persoane (o prietena): pentru supravietuire si reproducere! (nu am folosit exact termenii acestia, insa stiu sigur ca mi-am raspuns de muuulte ori la intrebarea “de ce?” in felul urmator: “pentru sex…desi nu avusesem astfel de experiente”. Iar apoi: “de pentru sex?”…pentru ca “vreau sa raman cumva pe lumea asta…”). Mi se pare cinstit sa recunoastem si sa incurajam aceasta constientizare si in copiii nostri (oricat de micuti ar fi). Eu am descoperit singura, fiind o introvertita si rumegand ani in sir gandurile mele in solitudine, dar este un rezultat pe care cu cat il constientizam mai devreme, cu atat mai rapid avem sansa de a ne redresa si a incerca sa diminuam efectele genelor asupra comportamentului nostru.

 

Iar fiindca acesta nu mi-as dori sa fie un articol despre mine
(doamne, cand o sa ma satur sa vorbesc numai despre mine?…probabil cand sansele de a ma reproduce se vor fi diminuat suficient de mult??….desi “supravietuirea” este un imperativ valabil all life long), voi incerca sa ma limitez la cartea pe care chipurile o recenzez acum (inca nu imi e clar daca ceea ce scriu eu se poate numi recenzie). Aceasta se numeste “Why Beautiful People Have More Daughters”, este scrisa de Allan Miller si Satoshi Kanazawa si a fost o surpriza deosebita din partea lui Adrian, pe care l-am rugat sa imi imprumute o carte despre care crede el ca mi s-ar potrivi, fara a-i cunoaste titlul a priori.

 

Nu cel care este mai puternic ajunge sa isi transmita genele mai departe, ci cel care se dovedeste a fi cel mai adaptat (prin “adaptare” intelegand comportamentul care creste sansele de supravietuire si succesul reproductiv). De-a lungul evolutiei, antecesorii nostri ne-au transmis anumite mecanisme pentru a ne ajuta sa supravietuim prin noi insine si prin urmasii nostri. Din acest motiv, suntem inclinati sa gandim sau sa simtim in anumite feluri specifice, pe care le vom intalni la majoritatea semenilor. De exemplu, preferinta pentru gustul dulce este transmisa evolutionist. Acum milioane de ani, problema asigurarii numarului necesar de calorii era suficient de pregnanta (nu existau supermarket-uri la tot coltul, iar schimbul bani contra mancare nu era nici el habitual). Malnutritia si subnutritia erau comune pe atunci. Din acest motiv, ne-am dezvoltat mecanisme de a retine grasimile in corp pentru a rezista cat mai mult in lipsa unei surse de hrana. Din ce anume se obtin cele mai multe grasimi? Din dulciuri si mancaruri grase. Creierele noastre au ramas (din pacate) aceleasi si, necunoscand faptul ca ne putem lipsi o perioada de grasimi, transmit organismului sa acumuleze tot (pentru zile negre). In vremurile anterioare, orice lipsa de mancare era perceputa (realmente) ca o amenintare asupra supravietuirii. Acum nu mai este asa (daca nu mananc azi fiindca sunt la cura de slabire, asta nu inseamna ca maine nu am posibilitatea de a scoate cardul si de a da o fuga pana la magazin pentru a-mi procura cantitatea necesara de Ritter sport sau Milka). Pacat ca acest creier pe care il mostenim de atata vreme nu stie de Ritter sport, Milka, supermaketuri, card, locuri de munca stabile (care ne asigura resursele pentru a ne procura hrana si a doua si a treia zi si a patra, si peste o luna si la momentul cand finalizam cura de slabire s.a.m.d.).

 

Despre aspecte evolutioniste s-a tot scris pe acest site, asa incat voi incerca sa ma opresc asupra catorva lucruri care mi-au atras atentia in mod special.

 

Stiam intuitiv ca gelozia este ceva transmis in aceeasi maniera precum preferinta pentru dulciuri, in sensul ca este intalnita la majoritatea oamenilor. Nu stiam insa de ce. Mentionez ca supravietuirea si reproducerea sunt intrinsec legate una de cealalta, iar cele doua reprezinta imperativele folosite de creierele noastre in ghidajul prin viata.

 

Asadar:

–      Atat creierele femeilor, cat si ale barbatilor urmaresc supravietuirea.

–      Supravietuirea este asigurata si per se (adica tu supravietuiesti, ea / el supravietuieste etc.), cat si prin intermediul urmasilor (iar ca sa produci urmasi, trebuie sa te reproduci, caci reproducerea prin fecundarea produsa de catre duhul sfant nu pare a fi confirmata).

–      Atat femeile, cat si barbatii urmaresc sa isi transmita genele mai departe.

–      Femeile pot fi sigure de maternitatea lor, in timp ce barbatii nu pot fi siguri niciodata ca urmasul pentru care asigura resurse este intr-adevar al lor.

–      Barbatii care investesc in urmasi ce nu le poarta genele practic pierd resurse pentru transmiterea mai departe a genelor altor masculi, lucru total inconvenabil deoarece contravine imperativului supravietuirii genelor fiecaruia (“de ce sa muncesc pentru copilul altuia, cand pot munci pentru copilul meu?”). De aceea, barbatii sunt mai gelosi decat femeile, riscul lor de a munci pentru copilul altui barbat fiind mai ridicat.

–      In schimb, desi femeile sunt sigure de maternitatea lor, doresc sa aiba siguranta ca pruncul lor primeste suficiente resurse de la tatal lui in asa fel incat sa supravietuiasca

–      Tinand cont de nesiguranta barbatilor privind paternitatea si de nesiguranta femeilor privind disponibilitatea unui barbat de a le furniza suficiente resurse pentru supravietuirea copiilor, concluziile sunt urmatoarele: Barbatii tind sa fie gelosi mai ales cand femeile se angajeaza in relatii sexuale cu alti masculi (neinteresandu-i in mod special implicarea emotionala; este suficient sa banuiasca implicarea femeii in relatii de orice tip cu alt barbat…ca incertitudinea asupra paternitatii creste), iar femeile tind sa fie geloase mai ales atunci cand partenerul lor pare a investi resurse emotionale (implicit si financiare, resurse de timp etc.) in relatia cu alta femeie. De aceea, femeile “inchid” mai usor ochii atunci cand afla ca sunt inselate. Pentru supravietuirea genelor acestora nu reprezinta neaparat un pericol implicarea sotului / iubitului in relatii strict sexuale cu alte femei (poti sa apelezi, asadar, fara niciun stres la serviciile unei prostituate ), insa reprezinta un pericol atunci cand resursele sotului / iubitului ar putea fi acaparate de alta femeie si de pruncii acestei celei de-a doua femei. Precizez ca atunci cand scriu “femeie / barbat” ma refer de fapt la creierele acestora mostenite de-a lungul evolutiei.

 

Asadar, nici preferinta pentru dulciuri si nici gelozia nu sunt alegeri constiente. Nu decidem sa simtim in felul acesta. Pur si simplu simtim. Personal accept asta, insa in opinia mea, cred ca prin lucru individual intens si focalizat in acest sens, putem dezactiva macar in parte tendinta arhaica a creierului de a resimti gelozia. Cum se face asta? Prin meditatie. Insa trebuie sa vrei, sa iti rezervi timp si sa ai infinita rabdare. Si fireste, sa iti propui in mod activ. Sunt constienta ca suntem tributari genelor, dar prin meditatie putem ca macar in momente semnificative din viata noastra si suficient de dese sa trecem beyond it (adica sa ne ridicam mai sus de nivelul de animal). Imi vei spune probabil: iti e usor sa vorbesti; tu nu ai fost niciodata geloasa! Serios? Adica genele mele nu vor sa supravietuiasca? Adica mie imi e indiferent daca mor sau traiesc? Cred ca odata ce ai constientizat asta, nu e multumitor sa spui: Ok. Asta sunt. N-am ce face!, ci e necesar sa incerci prin toate mijloacele specifice tie sa accesezi un nivel superior (oricum nu iti va iesi in totalitate; dar macar intr-o mica sau mai mare masura). Stii ce ar face de fapt genele daca ar fi lasate sa se manifeste liber? Studiu de caz:

“Afli ca barbatul te-a inselat cu o persoana pe care o valorizeaza. A doua zi iti faci bagajul si pleci. Nu asta e comportamentul normal si asteptat? Gata! Exista riscul ca resursele lui sa fie investite in pruncul altei femei (posibil a fi conceput de barbat cu aceasta, in cazul in care relatia devine prea serioasa). Insa recomandabil e sa le dai peste bot genelor si sa nu faci asta numaidecat, ci sa reflectezi asupra calitatilor persoanei de langa tine, pentru a evalua in mod rational daca merita sa fii tributara genelor in toate circumstantele (inclusiv in aceasta). Nu te gandesti? Ar putea exista riscul sa renunti la cineva care chiar merita atentia, interesul si dragostea ta, doar pentru ca genele pe care le-ai mostenit de la stra-stra-stra-stra………bunica ta iti striga asta. Renuntarea la cineva care merita in toate celelelalte arii ale vietii (cu exceptia micii scapari reprezentate de relatia cu cea de-a doua femeie) doar de dragul genelor, imi pare a fi o decizie irationala.”

Intrucat meditatia nu face obiectul cartii recenzate, nu voi detalia subiectul, asa ca ma opresc aici si continuu cu ceea ce mi s-a parut interesant in carte.

 

In concluzie:

  1. Oamenii sunt la origini (si nu doar la origini) animale.
  2. Nu e nimic special in creierul uman.
  3. Natura umana este innascuta, iar creierul uman poate intelege cu greutate situatii care in mediul ancestral nu au existat. In ultimii zece mii de ani (sfarsitul erei pleistocenului), mediul s-a schimbat mult mult prea rapid pentru ca mintile noastre sa tina pasul.
  4. Comportamentul uman este un produs atat al naturii umane innascute, cat si al interactiunii cu mediul (eee, aici zic eu ca e de lucrat: la interactiunea cu mediul; ok, natura umana e cum e, dar vezi ce faci cu mediul ala pentru a te adapta mai bine si pentru a nu lua decizii irationale).
  5. Barbatii si femeile nu sunt diferiti din pricina mediului (felul in care sunt crescuti), ci sunt diferiti…pentru ca sunt diferiti, genetically speaking.  Ma bucur ca am pus mana pe cartea aceasta pentru ca in vara anterioara s-a dat o adevarata lupta in mine pentru a intelege fenomenul, intrucat am citit cartile lui Allan Pease si ale Cordeliei Fine si am ramas cu un mare semn de intrebare (Cordelia contrazicandu-l pana la dumnezeu si inapoi pe Allan Pease…iar eu intrebandu-ma: care dracu’ are dreptate?) pana cand prin bunavointa lui Adrian am avut acces la doua carti de psihologie evolutionista: The Mating Mind – Geoffrey Miller si prezenta carte recenzata, studii care m-au mai lamurit.

 

Imperativul “supravietuirii” in cazul celor doua sexe:

 

–      Cum se asigura barbatii ca genele lor vor supravietui? Fecundand cat mai multe femei. => sunt predispusi catre infidelitate.

–      Cum se asigura femeile ca genele lor vor supravietui, tinand cont ca sunt sigure de maternitatea lor? Tine cont ca ele au deja (sau daca nu au deja, il vor avea) alaturi un prunc conceput de ele si in felul asta si-au asigurat supravietuirea (iar pruncul acesta trebuie ingrijit ca nimeni altul!). Deci, cum se asigura? Avand alaturi un barbat care sa fie al lor si al pruncului lor. => sunt mai predispuse catre fidelitate atata timp cat resursele necesare supravietuirii lor si pruncului lor sunt asigurate de barbatul din dotare. Daca banuiesc ca “resursele” ar putea fi transmise catre alta femeie, atunci devin infidele (chiar daca “resursele” sunt banuite a fi risipite pentru altele din cauza disponibilitatii reduse de timp a barbatilor care petrec prea mult la locul de munca, pleaca in delegatii etc. – cu alte cuvinte, nu-i musai sa afle de vreo relatie extraconjugala). Adica: barbat cu resurse => ok => barbatul pleaca in delegatii => in delegatii are posibilitatea de a iesi de sub influenta lor si de a intalni femei variate => una din acele femei il poate atrage catre o implicare emotionala (daca ar sti ca se duce la “curve” strict in scopuri sexuale, s-ar simti mai linistite) => resurse posibil a fi risipite pentru alta si pentru posibilul ei prunc??? => a-ha: lasa ca ii arat eu pentru ca ma simt in pericol => infidelitate. Deci, femeile simt mai mult decat barbatii nevoia de a se baza pe cineva.

 

Scrierea articolului imi produce deja suficienta anxietate (n-am meditate destul?). Dar ma straduiesc sa merg mai departe.

Barbatii cauta indicatori de fertilitate la femeile pe care le abordeaza. De ce? Pentru a fi siguri ca genele li se vor transmite, or genele nu li se pot transmite fecundand o femeie aflata dincolo de menopauza. De aceea nu le plac babele.

Femeile cauta resurse pentru a fi sigure ca ele, dar mai ales pruncul lor (care le mosteneste o parte din gene) va supravietui. Asadar, femeilor le plac mosii (pentru ca un “mos”, prin prisma experientei de viata si a trecutului profesional, posibil sa fie mai degraba capabil de a asigura transmiterea genelor femeii in cauza). Asa ca cine ii mai condamna pe Monica si Irinel Columbeanu, sa nu o mai faca! Cei doi (cel putin pana la momentul divortului) s-au comportat strict evolutionist. Adica normal!

 

Indicatori de fertilitate:

–      Frumusete si prospetime fizica (de aceea, femeie, misca-ti fundul la aerobic! Cu cat vei parea mai tanara si mai frumoasa si mai supla si vei avea sanse mai multe de a pacali genele masculilor, chiar daca tu ai trecut deja de menopauza). Genele nu fac socoteli de-astea! (ca sa nu zic ca “genele sunt proaste”). Daca vad indicatori de frumusete si fertilitate la o femeie, nu le pasa de varsta din cartea de identitate.

–      Parul blond. De-a lungul evolutiei, femeile blonde au oferit succes reproductiv mai insemnat. Femeile se vopsesc blonde pentru a atrage barbatii. Iar pentru ca barbatii prefer blondele, femeile se vopsesc in felul acesta.

–      Tineretea. Cine are sanse de a transmite genele masculului daca nu o femeie tanara? Valoarea reproductiva a femeii se traduce in numarul asteptat de copii pe care aceasta ii poate avea in restul de viata reproductiva (adica pana la menopauza).

–      Parul lung. Imi amintesc ca in copilarie (“suferind” de constientizarea de care am pomenit in primul paragraf) am plans teribil datorita faptului ca din motive obiective am fost nevoita sa port parul scurt. Stiam ca asta mi-a redus sansele de reproducere. Oricat de ridicol ar parea din punctul de vedere al unei fetite de cativa anisori. Parul lung este un indicator de tinerete si de sanatate.

–      Waist-to-hip ratio de 0.70 – 1. Nu degeaba o femeie poate chiar si un pic mai plinuta are succes la barbati chiar daca are fundul mare.…insa cu conditia sa aiba talia subtire, iar raportul sa se mentina.

–      Sanii mari. La nivel inconstient, barbatii judeca varsta femeii (implicit valoarea reproductiva) dupa marimea sanilor.

 

Indicatori pentru resurse necesare supravietuirii pruncului:

 

–      Banii. (sau cel putin “promisiunea ca vei face bani”, “potentialul”). Daca esti tanar si promiti, ai sanse mari. Daca esti mai in varsta si ai deja bani, sansele sunt de asemenea mari. Recunosc ca acesta este principalul motiv pentru care eu mi-am ales sotul. Ne-am casatorit cand eu aveam 24 de ani, iar el 23 si desi, era un amarat de student fara pic de fonduri, simteam in el potentialul, vazandu-i ambitia si motivatia de a face lucruri! Daca ar fi fost vreun adormit, probabil nu am mai fi serbat acum o luna opt ani de casnicie.

Legat de indicatorii care sar in ochi femeilor, nu voi delia aici, intrucat intentionez sa mai scriu despre mine (iar eu sunt femeie), asa incat cel mai probabil voi mai face referire la asta in timpul ce va urma.

 

Pe scurt (dar sa nu te superi pe mine):

–      Ceea ce am descris este un mecanism inconstient

–      Genele nu vor decat sa se trasmita mai departe, i.e. sa supravietuiasca (iar asta o pot face prin reproducere)

–      Alt scop maret al existentei tale nu exista de la sine. Insa: il poti da tu!

 

Cu lacrimi in ochi recunosc dupa atatia ani: it’s all about sex!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin