Imi place varietatea. Nu o caut cu orice pret, nici macar in planul ideilor, dar ma simt confortabil gandindu-ma la diversitate, indiferent unde se manifesta ea. Nu sunt un om religios si niciun secularist strict. Imi place posibilitatea existentei a numeroase puncte de vedere religioase (confesiuni, miscari, secte) si ii apreciez pe Hobbes si Locke (altii decat cei din serialul Lost) pentru felul in care au calmat pasiunile starnite de Reforma Protestanta. Orice fel de minoritate imi trezeste spontan simpatia cu conditia de a nu fi extremista. Imi plac militantii Greenpeace si cei care lupta pentru drepturile animalelor. Ma bucur ca exista cartiere chinezesti si vreau ca, pe piata muncii, pentru acelasi tip de activitate, femeile si barbatii sa fie platiti in mod identic. Cred ca este gresit ca tiganii sau homosexualii sa fie discriminati. Daca as trai in Statele Unite, probabil m-as incadra, cu un astfel de profil, in clasa profesorilor de psihologie (ceea ce nu mi se pare departe de adevar) cu orientare liberala si as vota, desigur, cu Obama impotriva lui..na, ca am si uitat impotriva cui!
Fiind deosebit de interesat de psihologia evolutionista si provocarile ei uneori spectaculoase (cvasi-inacceptabile) m-am intrebat, normal (straight?) cum explica prezenta homosexualilor in asa de multe culturi (inclusiv la animale, lucru pe care nu l-am crezut pana cand nu am fost expus la dovezi). De-a lungul timpului am avut cativa clienti homosexuali in psihoterapie si pot spune ca mi-am facut o imagine despre acest stil de viata (caracterizat de o anume promiscuitate, nu ma feresc sa o spun). Insa dincolo de asta, am fost indignat cand am aflat ca Alan Turing, parintele laptopului pe care scriu, alaturi de von Neumann, s-a sinucis, in 1954, dupa ce a fost condamnat pentru comportament homosexual (in Marea Britanie homosexualitatea a fost considerata o crima pana in 1967). De asemenea, in anii ’60, DSM-ul, biblia psihiatrilor, clasifica homosexualitatea in randul bolilor. Asa cum sunt revoltat de violentele asupra copiilor ma infurie, sau poate mai bine zis ma dezgusta, aroganta aceasta a majoritatii exercitata in dauna unui grup minoritar, dezvantajat.
Totusi, cum au supravietuit homosexualii? (nu sunt partizanul teoriilor comportamentului invatat, adica al ideii ca „vrei sa fii homosexual si, daca iti propui, te poti „indrepta”, idee larg raspandita in cercurile religioase) Cum au reusit genele lor sa se propage din moment ce ei nu pot avea copii?
Desigur, unii homosexuali au fost „mascati” (au avut sotii si copii) si nu si-au asumat niciodata public identitatea. Este un raspuns bun dar nu e suficient de puternic. Parca mai era nevoie de ceva. As am dat, recent, peste teoria lui Trivers si Rice descrisa in cartea lui Dean Hamer, The Science of Desire. Dean Hamer, ma grabesc sa mentionez, este un genetician care a descoperit radacinile genetice ale homosexualitatii masculine:nu in sensul ca exista o „gena a homosexualitatii” ci ca exista o regiune a unui cromozom, Xq28, implicata in preferinta de tip homosexual.
Daca ti-a placut biologia, ti-ai dat seama, cred, din litera X, ca e vorba de un set de gene care au legatura cu mamele, deoarece cromozomul X vine pe linie materna! Prin urmare, „genele” de homosexuali s-au putut propaga, in ciuda absentei copiilor proveniti din barbati gay, prin intermediul surorilor acestora (sau verisoarelor lor) Nu cred ca e usor pentru o mama sa accepte ca fiul ei homosexual a primit „gena” tocmai de la ea (imi amintesc de un client a carui mama nu i-a acceptat niciodata orientarea si l-a culpabilizat suficient de mult ca sa ajunga sa o urasca) desi, daca stam sa privim aceasta problema intr-un mod nepasional, nimeni nu poarta o vinovatie, totul fiind, in fapt, un proces natural (de ce am condamna pe cineva pentru ca are parul rosu sau ochii albastri?)
Cum ar putea fi verificata o astfel de teorie? Conform ei, daca exista un set de gene care predispun catre homosexualitate, purtatoarele lor (femei rude ale homosexualilor) trebuie sa sa fie mai inclinate catre relatii sexuale decat celelalte femei, prin urmare, in medie, sa aiba mai multi copii (deoarece „gena” spune: fa sex cu barbatii!). Si exact asta a identificat un studiu citat de Satoshi Kanazawa in cartea lui din 2007. Evident, cu un studiu nu se face primavara. Intuitia mea este ca suntem aproape, gratie intelegerii tot mai profunde a actiunii genelor, de dezlegarea acestui „mister” si de eliberarea morala a unor oameni care au suferit inutil sute de ani, pur si simplu pentru ca suntem ignoranti iar ignoranta produce, invariabil, suferinta. Insa nu aceasta conditie naturala a mintilor nostre ma sperie pe mine. O pot accepta. Ma nelinisteste, in schimb, absenta dorintei de a cunoaste si autosuficienta cognitiva, apatia sau lenea, dogmatismul si seductia intunericului. „Sa fie Lumina!, a zis Dumnezeu”. Sunt cu totul de acord.