Acum cateva ore, numai, cateva persoane aflate, aparent, in deplinatatea facultatilor mintale, si destul de simpatice, pe deasupra, au acceptat sa scrie urmatorul text, semnandu-se sub el si punand data de ieri: „Sunt de acord sa-mi vand sufletul lui Adrian pentru o suma de bani pe care o vom negocia direct”. Jur ca este adevarat, sunt chiar in fata mea documentele (de fapt, niste sfrijite de biletele 9 ori 9 centimetri).

Un numar cvadruplu de persoane, de asemenea participante la acest experiment stiintific, au refuzat umila mea propunere. Este adevarat, ne-am distrat copios comentand aceste optiuni. Insa notele de umor nu pot ascunde, mai ales observatorilor vigilenti, sau doar lenti, latura intunecata pe care si tu, poate, o banuiai de mult iar acum a iesit, in sfarsit, la suprafata.

Fara nicio gluma, sunt in posesia a patru suflete. Maine ma duc la notar!

Unul din cei care au refuzat cumplita intelegere a argumentat ca nu ar fi dorit sa-l pun sa tehnoredacteze un text (el nemaiavand liber arbitru, conform propriei definitii a sufletului, deci fiind in situatia de a se conforma cererilor mele), fiind mai mult decat evident ca ma subestimeaza (sunt pregatit sa solicit lucruri absolut scandaloase, de exemplu participarea fortata, daca va fi nevoie insotita de tortura, la un curs de gandire critica).

Toata aceasta super-afacere, din perspectiva mea, a fost facilitata de intrarea in luna decembrie, o perioada a anului pe care o ador, din urmatorul motiv: mi se reveleaza o lume extraordinara, cu batranei care merg prin aer, trasi de animale rumegatoare care pot ajunge pana la 300 de kg, femei care nasc in absenta unui contact sexual si cetateni care merg pe apa. O serie de alte fiinte (Marele Alb, Marele Negru-nu e nicio ironie, asa se numesc rasele!) urmeaza a fi supuse unei exterminari in masa, spre bucuria delicata a unor suflete alese, blande , impaciuitoare si, mai presus de orice, nonviolente.

Am o sensibilitate, fireste, maladiva, prin intensitate, la aspectele absurde ale existentei umane si am inceput, inca din aceasta seara, sa rad. Insa doar cu un ochi. Oare de ce?

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin