Se intampla uneori, in dialogurile cu studentii mei, sa apara probleme de finete pe care ii las sa le studieze pe cont propriu ( si din senin, alta data, ii intreb brusc- astfel ii descopar pe cei motivati si iubitori de psihologie). Problema de ieri (februarie 2010) a fost diferenta dintre nevoie si dorinta. Evident ca pentru a le diferentia este necesar sa operezi cu definitii corecte, adica sa iesi din sfera opiniilor personale si sa intri in zona cunoasterii validate. E adevarat ca unii nu reusesc acest salt, ramanand intr-un perimetru de nediferentiere cognitiva (vezi articolul despre simbioza). Pentru ca psihologia studiaza „inobservabile” inca se mai crede ca se poate spune orice, adica anything goes. Da, psihologia are multe arii in care bajbaie sau nu a ajuns la consens dar are si o multime de functii, procese sau continuturi bine intelese si trecute in registrul cunoasterii (adica al unor afirmatii intemeiate pe dovezi). Descoperirea si acomodarea la acest registru (in sens piaget-ian) sunt expresii ale maturitatii intelectuale. Iar maturitatea, in acest caz, presupune o serie de renuntari, adica la separari de idei copilaresti sau pur si simplu neexaminate critic (deoarece inca nu s-a dezvoltat o instanta interioara capabila de meta-evaluare). Insa exact asta transforma cunoasterea intr-o aventura captivanta, pentru care o singura viata, m-am convins de mult, nu este de ajuns.

Daca ai timp, te provoc si pe tine sa meditezi asupra diferentei dintre nevoie si dorinta. Ca stimulare, voi avansa si eu o parte a raspunsului. Iar cine are copii, trebuie sa recunosc, este din start avantajat.

Exista un numar limitat de nevoi si un numar infinit de dorinte. Nevoile sunt esentiale si trebuie satisfacute cu orice pret. In fiecare etapa a vietii noastre nevoile autentice favorizeaza  supravietuirea si dezvoltarea. Epitetul „autentic” indica faptul ca exista si false nevoi (nevoile introiectate, de exemplu). In raport cu nevoile Eul nu poate negocia ci este constrans sa le implineasca. Nu reuseste intotdeauna din motive care tin de propria lui forta (Eu slab) si de resursele mediului (mediu sarac, privativ, neofertant). Insa in raport cu dorintele Eul se bucura de o libertate semnificativ superioara. Se poate trai si inca foarte bine cu dorinte nesatisfacute (daca stii ce sa faci cu energia lor). Nu acelasi lucru se poate spune despre nevoile frustrate. Ele te perturba, te scot din starea de echilibru si te transforma, in timp, intr-un sistem disfunctional. Efectul nu este la fel de vizibil, bineinteles, in cazul nevoilor mai departate de biologic, insa exact aici sta, intre altele, arta unui psiholog (sa le auda „tipetele”, sa le vada mastile, apararile si supracompensarile). E foarte usor sa recunosti un om care nu a mai dormit de 24 de ore si mult mai greu sa identifici, intr-un deficit cronic de calciu, de exemplu, nevoia reziduala de siguranta (calciu-oase-schelet-sustinere-pentru mintile speculative) niciodata implinita intr-o familie vesnic conflictogena.

Mai sunt cateva diferente, desigur, insa eu ma opresc aici (mai ales ca ai putea fi unul dintre studenti si nu doresc sa-ti fac eu tema). In special in psihologia copilului, diferenta nevoie-dorinta este cruciala pentru a trai fara culpabilitate si a sprijini o crestere sanatoasa, cu nevoi implinite si dorinte care nu mor dar nici nu se realizeaza.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin