In esenta, creierul este un fel de burete moale (contine 80% apa) aflat intr-o cutie protectoare (craniul). Nu are nicio legatura directa cu realitatea exterioara (zisa si obiectiva). Seamana cu un batran care nu-si paraseste niciodata camera (si nu e vorba de un azil) insa primeste in mod continuu mesaje (date) de la o multime de tinerei iuti de picior. Pe baza acestor date, pe care le prelucreaza, isi reprezinta realitatea si o face suficient de bine pentru a se adapta la ea (cine nu reuseste este scos din joc, fara regrete).
Ideea principala in paragraful de mai sus este ca noi, oamenii, nu avem o relatie directa cu realitatea (am putea chiar trai intr-o simulare pe calculator, asa cum se sugereaza in Matrix (filmul) sau Counterfeit World (cartea)). Ea poate fi inteleasa cu usurinta de studentii la psihologie care nu se tem de baza biologica a mecanismelor senzorial-perceptive.
Vederea, ca sa ma refer doar la ea, este o uriasa iluzie. Oricat ar parea de ciudata afirmatia urmatoare, te asigur ca este adevarata: ochii nu vad nimic! Si cum poate fi dovedita? Extrem de simplu: daca ochii tai functioneaza perfect dar cortexul vizual este lezat (ceea ce nu-ti doresc) nu vei vedea nimic. Tu „vezi” cu creierul, nu cu ochii. A crede ca vezi cu ochii este ca si cum, in casa fiind si privind afara, ai crede ca vezi cu ferestrele cand, de fapt, vezi prin ferestre.
Creierul contine astfel de softuri de simulare a realitatii (nu doar pentru vedere, bineinteles). Tot ceea ce noi vedem este construit, transformat, editat.Este o naivitate sa credem ca ochiul ar fi precum o camera foto, desi exista o serie de similaritati. Ochiul nu capteaza tot ce se afla in campul lui vizual, cum face Canon PowerShot A 3100 IS,ci are numeroase scapari, fiind un organ imperfect. De exemplu, cele 7 milioane de celule cu conuri, responsabile pentru vederea pe timp de zi, recepteaza doar trei culori: rosu, verde si albastru (stiu, era mai frumos rosu, galben si albastru). Si celelalte culori? (parca te aud). Sunt construite din cele 3 culori de baza! Un galben pur de 580 nanometri se obtine dintr-o combinatie de 650 rosu, 500 verde si 450 albastru. Programele de grafica si design pe calculator folosesc acelasi principiu: selecteaza procente de rosu, verde si albastru pentru a obtine orice nuanta (creierul distinge peste zece milioane ). Ecranul televizorului pe care ai dat o avere este si el alcatuit dintr-o multime de puncte micute (numite „pixeli”) rosii, verde sau albastre.
Acestea sunt cunostinte banale de neuropsihologie. Insa ele sunt suficiente pentru a intelege un lucru uimitor: nu este nicio problema pentru creier sa produca (observa absenta ghilimelelor!) ingeri, aure sau oameni care merg pe apa. Un adolescent mai istet poate sa creeze pe ecranul laptop-ului, cu un soft corespunzator, forme sau personaje fara niciun corespondent in realitate (daca esti in continuare sceptic, sacrifica o suma ce ar putea primi o destinatie mai buna si du-te sa vezi Avatar!)
Ma tem ca argumentul constructiei vizuale a realitatii (si auditive, tactile etc.), bazat pe fapte simple evidentiate de scannere (CT, PET, fMRI) , de experimente (vezi experimentul de reproducere a culorii), de boli (a- si dicromatopsie) si de iluzii (cubul Necker, grila Hermann, camera lui Ames) demonstreaza unei minti lipsite de prejudecati intemeierea subreda a „experientelor mistice”, fie ca sunt viziuni personale sau colective (Fatima, 1917).
Creierul poate construi orice si face asta in fiecare noapte, atunci cand visam. In stare de veghe procesul poate fi relativ controlat, de aceea ii spunem visare cu ochii deschisi (reverie) sau imaginatie (cu ramificatiile imaginatie activa, dirijata etc.). Eu, unul, nu mi-as intemeia perspectiva asupra realitatii si deciziile majore in viata pe mecanisme atat de inselatoare (doar de tip perceptiv, asta vreau sa spun). Dispunem de doua instrumente mult mai puternice (in sensul de superioare, altfel sunt tot functii ale creierului), anume gandirea si constiinta, cu ajutorul carora putem intotdeauna testa ipotezele generate de senzatii si perceptii. Cred ca este o dovada de inteligenta optiunea de a le folosi, tot asa cum este un lucru intelept sa te inchei la sireturi folosind si mana stanga. Se poate circula si cu sireturile nelegate insa in acest caz nu te mira daca te impiedici si cazi (amatorii de gandire simbolica pot interpreta caderea, adica pierderea verticalitatii, ca o regresie). Din fericire te poti ridica. Astfel as intelege, intr-o cheie moderna, un indemn novotestamentar: Ridica-te si mergi!