Mult timp am fost preocupat de ideea de a darui. Ma intrebam cum poate fi distins un dar adevarat de unul sustinut de motivatii inconstiente (cineva ofera ceva si asteapta, inconstient, altceva). Observa ca nu ma refer la darul manipulator (produs de o intentie deliberata). Pur si simplu sunt situatii in care daruim si, fara sa ne dam seama, asteptam altceva la schimb. Nimeni nu poate fi culpabilizat pentru o astfel de dinamica deoarece ea este cu totul inconstienta. Asa ca eram in cautarea unui criteriu. Trebuia sa-l gasesc pentru a fi sanatos. Partial, am reusit: atunci cand eu sunt cel care ofera stiu in felul urmator ca sunt in situatia no strings attached: simt bucurie oferind ceva din timpul, energia sau cunoasterea mea. Functionez pe deplin in prezent. Si pentru ca trebuie sa exista un Tu pentru a vorbi de daruri, in acel moment Tu, pentru mine, nu are viitor. Totul incepe si se termina atunci, intr-o clipa perfecta in ea insasi.
Iar in celalalt caz, cand eu sunt primitorul, ma asigur ca este un dar si il primesc pe incredere. Adica sper ca donatorul sa il ofere fara o agenda secreta. Recomand aceasta metoda. Generozitatea izvorata din bucurie s-ar putea propaga. Pamantul este o planeta mica.