Se ia un gram de radiu (atentie, este o substanta radioactiva!) si se urmareste timp de 1.600 de ani (va fi nevoie de mai multe generatii de cercetatori). Dupa trecerea acestui timp colosal (din perspectiva unui om) se constata ca au ramas exact o.5 grame. Unde este restul de materie? A plecat! Nu toata odata ci gradat. Cate unul, atomii de radiu au uschit-o in alte directii (necunoscute). Cei 1.600 de ani trecuti poarta numele de timp de injumatatire (si este mereu acelasi, pentru elementul chimic radiu). Daca experimentul este facut nu cu un gram ci cu 4 kilograme de radiu, dupa 1.600 de ani vom avea exact 2 kilograme de radiu. Timpul de injumatatire este cunoscut (si constant, nu variaza cu cantitatea). Hai sa numim asta ordine (este ceva previzibil, putem face pariuri castigatoare)

Vreau sa-ti arat in ce fel, in ceea ce numim „realitate”, ordinea si intamplarea se impletesc. Stim, in cazul cantitatii de radiu, ca intr-un interval de 1.600 de ani vor pleca jumatate din atomii constitutivi. Aceasta ar fi ordinea. Insa nu stim care anume atomi vor pleca. Aceasta este intamplarea. Daca ai un atom preferat (poate chiar ai facut o obsesie pentru el) nu stii daca dupa 1.600 de ani va mai fi acolo (facandu-ti cu ochiul electronic). Poate va fi, poate nu. Daca va mai fi (iat tu traiesti suficient) se cheama ca ai avut sansa (desi, in viziunea mea, obsesia ar putea fi orice mai putin un fenomen dezirabil)

Daca ti se pare exemplul meu prea indepartat de experienta concreta, am unul mai relevant (dar mai greu de suportat). In Romania, intre 2001 si 2009, numarul persoanelor care au murit in accidente rutiere a oscilat intre 2.500 si 2.800 (cea mai mare rata a mortalitatii din Europa, bineinteles). Nu ti se pare ciudat? Accidentul este prin natura lui ceva intamplator. Cu toate acestea, exista o anumita ordine (nu mor 3.700 sau 11.000 de oameni). Putem paria cu sanse mari de castig ca in 2010 vor muri undeva in jur de 2.800 de oameni, in niciun caz 11.000. Observi combinatia de siguranta (relativa) si intamplare? Stim cat de multi oameni vor muri insa nu stim care anume (daca circuli cu masina, ai putea fi unul dintre ei-sau, mai bine, sa deplasam aceasta predictie catre dusmanii tai?)

Ai putea crede, in mod grasit, ca lucrul acesta e valabil doar pentru Romania. Nicidecum! In orice tara europeana exista un anumit numar de accidente (variatii mici). Cele mai mici rate de mortalitate sunt in Suedia, Olanda si Marea Britanie (salutari cititorilor mei ceva mai securizati rutier din aceste tari), sub 50 la 1 milion de locuitori. Cu toate acestea, chiar si in Olanda, in 2010, vor fi maxim 50 de persoane dintr-un milion care vor muri pe sosele. Stim numarul (abstract) insa nu stim persoanele (concrete). Oricat de mult i-am avertiza pe oameni, este sigur ca 50 dintre ei (cel mult) vor muri (iar in Romania vor fi 130, adica mai mult decat dublu-cand vom fi si noi o tara „normala”?)

Cum deschiderea mea catre moarte trezeste fiori, as putea inlocui exemplul de mai sus cu numarul de copii nascuti, de casatorii sau de divorturi (poftim, uite cum am ajuns iar la o moarte, doar ca simbolica). Mecanismul este acelasi. Stim cati dar nu stim cine anume. Altfel spus, putem prezice evenimente colective dar nu evenimente individuale. Nu simti ceva special citind asta? Indivizii nu asculta de o lege (de fapt, de o regularitate) dar multimile de indivizi da! Si tu esti o multime de indivizi, la un nivel (neuronii din capul tau) si un individ unic, la altul (tu, in grupul tau social). Prin urmare, si in tine, pe niveluri diferite, intamplarea si ordinea se intalnesc. Asa e cu oricine altcineva. Asa este peste tot. Traim intr-un ocean de intamplari in care exista insule de ordine. Nu putem controla intamplarea, oricat de mult ne-am dori asta. Accidentul, boala, pierderea, umilinta, tradarea planeaza pe deasupra capetelor noastre si, din cand in cand, se prabusesc (colapsul functiei de unda, pentru prietenii mei cuantici) asupra cuiva. Insa putem, intre anumite limite, consolida si extinde ordinea. Credinta mea este ca ne putem angaja in serviciul ordinii prin mai multa intelegere si iubire. Merita incercat! Nu e cazul sa ne facem mari sperante (copilaresti) dar putem crede intr-un ocean cu ceva mai multe insule, poate conectate intre ele.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin