Doua magazine aflate pe aceeasi strada, unul in fata altuia, vand acelai articol pe care il cauti de mult timp, o bicicleta, insa la preturi diferite. La magazinul nr.1 costa 500 RON, la magazinul nr.2 costa 1.000 RON. De unde vei cumpara bicicleta? De la magazinul nr. 2, evident, si un copil de clasa a patra ar intelege asta. De ce? Deoarece esti un agent rational, un homo economicus,acel gen de persoana preferata de majoritatea teoriilor economice (postulat: oamenii sunt motivati de propriul interes si sunt capabili de judecati rationale prin care sa-si atinga scopurile)
Ce zici insa de urmatoarea situatie? Doua agentii loto aflate pe aceeasi strada, una in fata alteia, au urmatoarele oferte: la prima poti castiga un milion de euro cu o probabiltate de 89%, 5 milioane cu 10% si exista si un procent sa nu castigi nimic in timp ce la a doua , daca joci, castigi sigur (100%) un milion de euro. Ce alegi? (treci, te rog, peste conditia absolut bizara a acestor agentii perdante)
Daca semeni cu subiectii din studiul lui M. Allais, publicat in Econometrica, acum mai bine de 50 de ani, vei alege a doua loterie. Nu risti nimic si castigi un milion de euro, suficient pentru a-ti trimite copiii la cele mai buni universitati din lume, unde vor invata genul acesta de lucruri. Ce-i in mana nu-i minciuna! E adevarat ca dincolo exista 10% sanse sa castigi 5 milioane dar exista si o probabilitate de 1% sa nu castigi nimic, asa ca de ce sa risti? Oricum nu esti un om lacom, un milion reprezinta o suma frumusica, mai ales in vremurile astea de criza (oare cat la suta din cetatenii Romaniei, pe parcursul intregii lor vieti, nu ajung niciodata sa detina € 1.000.000?)
Nu esti un om lacom, ziceam, insa nu esti nici rational. Deoarece ai creierul pe care il ai (si eu sunt la fel, evolutionist vorbind), nu-ti dai seama ca tocmai ai dat cu piciorul sansei de a castiga cu aproape o jumatate de milion de euro mai mult (suficient pentru a-i insoti pe copiii tai la Boston sau Londra, inspectand magazinele in timp ce ei transpira prin biblioteci). De ce spun asta? Hai sa calculam impreuna castigul posibil daca alegi loteria nr.1. Pentru asta e nevoie sa facem un calcul probabilistic, genul acela de operatie la care generatii nesfarsite de stramosi nu s-au gandit niciodata, deoarece nu au avut nevoie (viata lor era mult mai simpla):
Castigul asteptat este de 890.000 (89% dintr-un milion) plus 500.000 (10% din 5 milioane) plus zero (1% din nimic), adica 1.389.000. Compara cu 1.000.000 si spune-mi ce alegere este mai avantajoasa! (pentru usurinta, da, sunt ironic, aminteste-ti situatia cu bicicletele) Alegerea inteligenta este aceea care ne poarta pasii in prima loterie. Insa aproape toti oamenii merg in a doua si nu trebuie culpabilizati (la fel as fi facut si eu, inainte de a intelege un pic mai bine probabilitatile)
De ce fac(em) asta? Deoarece creierele noastre nu au evoluat pentru a opera cu abstractiuni (ce altceva sunt numerele si operatiile matematice?) Aproape toate animalele disting intre „mult” si „putin”, adica dispun de un sistem built-in pentru comparatii, insa de aici pana la a calcula (procente, de exemplu) este un drum foarte lung, parcurs de un numar redus de primate. Pentru supravietuire si sex stramosii nostri nu au avut nevoie de prea multa minte. Pentru ei era mai potrivit sa evalueze rapid pericolele si sa o coteasca elegant din gata unui pradator, sa nu se incurce cu femeia sau barbatul altuia si sa stie cu precizie care sunt ciupercile acelea care te fac sa nu te mai scoli din patul de la Ikea (echivalentul preistoric, nu suedez, deoarece suntem in savana africana).
Cate generatii? 100.000, a calculat un cercetator curios. Nu-ti amintesti de acesti stra-stra-…..-strabunici? Nici eu, insa fii linistit, ei nu te-au uitat. Traiesc in tine, sub straturile neocorticale si de acolo, din intuneric, imi place sa spun, iau decizii, iata, de milioane de euro (nu stiu cum am putea cuantifica ani pierduti inutil sau chiar vieti blocate intr-o alegere pierzatoare). Credinta mea este ca aceste niveluri arhaice merita cunoscute si mai cred ca, lucrul acesta neintamplandu-se, conceptul de liber arbitru, excesiv de fluturat prin psihologie sau religie, este nu doar o gluma proasta, ci si foarte costisitoare. Mentionez ca scriu acest articol (septembrie 2010, n.m.) la putin timp dupa ce am aflat ca unii parlamentari refuza sa sprijine explicit o lege care taxeaza castigurile obtinute de vrajitoare, temandu-se sa nu fie blestemati de acestea (fine cunoscatoare ale inegalitatii lui Bell, recent promovate pe site, inclusiv pe versiunea cuantica a site-ului, aceea care ii face pe oamenii din Taiwan sau Argentina, nu glumesc, sa-l acceseze).
Inca ne mai este frica de zeii din cer, pititi dupa cate un cumulonimbus sau cirrostratus, mai mergem la ghicitoare specialiste in carti (de Tarot) si inaintam prin ceata gandirii probabiliste, asteptand o masa de aer cald (dar nu tropical, te rog, Neptun sau care din voi va ocupati de meteorologie, nu mai suport temperaturile extreme). Suntem primitivi, nu mi-e teama si nici rusine sa o spun, in timp ce folosesc un dispozitiv de neimaginat in urma cu doar 50 de ani (cu o multime de functii pe care, fireste, nu le folosesc). Nici nu putem altfel, deoarece evolutia nu construieste din nimic ci din „materialele” pe care le are la dispozitie. Aceste materiale au fost chiar antecesorii nostri si as vrea sa le acordam respectul cuvenit, adica sa le recunoastem existenta ca nu cumva sa inceapa sa duca o viata periculos de secreta prin amygdala sau trunchiul cerebral. Mii de generatii traiesc acum sub forma de mecanisme si biasuri inclusiv, difficile est satiram non scribere, la cei care le studiaza. Cum ar veni, eu si tu, fericitii castigatori ai unui milion virtual la loteria cunoasterii.