Hai, la testare cu tine! Cautam un virus. Te las pe tine sa alegi, e super-oferta: papillomavirus, herpex simplex, virusul hepatitei C, virusul imuno-deficientei bovine (asta e o insulta!), H5N1, virusul malariei, al pojarului, al varsatului de vant, al varicelei Zoster, virusul turbarii, retrovirusul (pentru cei nascuti in anii ’60!), alfavirusul si, doar pentru amatorii de aventuri sexuale extreme, HIV.

Ti-am pregatit cel mai bun test din regiune: are o acuratete de 100% in identificarea unei persoane care este purtatoare de virus. Din pacate, indica si persoane sanatoase ca fiind purtatoare, cu o probabilitate de 5%. Iar in populatia din care faci parte rata de prezenta a virusului este 1:500 (adica din 500 de persoane una are virusul).

M-ai ascultat, deoarece ai incredere in mine (nu ca americanii fara minte din studiile lui Milgram asupra obedientei) si acum astepti, cuminte, rezultatele (ca la facultate, pe vremuri, cand admiterea chiar insemna ceva). Asteptarea iti este rasplatita: rezultatul testului este „pozitiv” (cei familiarizati cu analizele medicale stiu ca „pozitiv”, in acest caz, nu e deloc pozitiv).

Esti purtator de virus, zice testul screening. Insa chiar esti, te intreb eu, facandu-ti cu ochiul? (fireste ca sunt sadic, sau doar adi-c, ma bucur de nefericirea altuia) Ce-ar mai fi de contestat, ma intrebi tu, din priviri virtuale, nu stim deja ca testul nu greseste niciodata cand identifica virusul la persoanele purtatoare? „Am toate motivele sa fiu ingrijorat(a)”, te mai aud pe undeva prin lobul temporal, aproape de aria in care Dumnezeu obisnuia sa-mi vorbeasca, folosind ionii de sodiu.

Hai sa reluam datele:

  • 100% grad de identificare a virusului in persoanele care au virusul
  • 5%  grad de identificare a virusului in persoanele care nu au virusul
  • 0,2% (unu din cinci sute) grad de prezenta a virusului in populatie

In cazul tau rezultatul testului este „pozitiv”, adica esti purtator de virus, conform testului. Insa chiar esti? (asta te intreb eu, ne-prietenul medicilor care nu inteleg calculul probabilistic) Care este probabilitatea sa fii in mod real purtator/purtatoare a virusului? Stiind ca testul nu greseste niciodata cand identifica virusul in persoane care il au probabilitatea este mare, este mica sau trebuie sa vorbim, desi nu ne place, de certitudine?

Te las sa te gandesti 24 de ore dar nu-ti recomand sa iei legatura cu doctorii si rezidentii de la cele 4 spitale asociate cu Harvard Medical School, intrebati si ei de cativa cercetaori inocenti, dornici sa mai publice una-alta prin New England Journal of Medicine. Daca ma cunosti, deja, ai putea banui ca la mijloc is something fishy, de aceea simt nevoia sa te asigur ca, in ciuda naturii mele puse pe sotii (atentie la diacritice!), cand vine vorba de sanatate nu glumesc!

Daca ti-e greu sa te transpui in situatie gandeste-te la copilul tau! Este purtator de HIV sau nu? (asta a fost doar pentru efectul dramatic, pentru goose bumps si senzatii tari atent directionate catre amatorii de rafting sau scuba diving) De fapt, de ce sa-ti strici seara/dimineata? Te poti gandi ca aceasta e rezultatul testului pentru cel mai mare dusman al tau (daca nu HIV macar un Ebola-Zair sau Nilul de West). Interogatia (deloc filosofica) ramane: este sau nu purtator? (cu varianta „cat de tare sa te bucuri?”, in profunzimea adancurilor din sinea sinelui tau, desigur, la nivel constient nu ai dori nimanui un astfel de diagnostic!)

Revin maine cu raspunsul corect. Vreau sa te ajut sa intelegi cat de important poate fi sa intelegem probabilitatile si la cate erori suntem expusi, cei mai multi dintre noi, fara sa ne dam seama, in viata de zi cu zi. Iluziile cognitive, care m-au prins in plasa fascinatiei de o buna bucata de vreme (si in care, periodic, te atrag si pe tine, suferinta fiind mai dulce in doi, trei sau cateva mii), au o proprietate pe care merita sa o mentionez dar nu ar fi bine sa o afli daca ai probleme cu somnul: nu simtim nimic atunci cand opereaza in mintile noastre! Sunt asemenea unor hoti care iti devalizeaza apartamentul ziua in amiaza mare, cu tine de fata. Iar tu nu realizezi.

Tocmai de aceea le si zice „cognitive”. Adica nu sunt „emotionale”! Nu se simt, nu sunt perceptibile, nu vibreaza nimic atunci cand mintea ta e condusa de ele. Cum sa nu fii fascinat? Cum sa nu vrei sa le studiezi si sa le intelegi? Cum sa nu incerci sa le identifici in jur, mai ales la cei aflati in pozitii de putere, capabili sa influenteze destinele altora, pentru multi ani? Si cum sa nu te sperii cand le gasesti exact ca la carte? („cartea” de stiinte cognitive, nu de psihologie speculativa)

Imagineaza-ti ca ai realizat o mamografie si ai fost descoperita cu cancer la san (acuratetea testului este de 92%). Ai plecat de la clinica impovarata cu acest rezultat. Totul pare a se fi prabusit. Toate planurile tale, toate sperantele, toate visurile, toate par ireale iar tu pari a fi te trezit brusc in cel mai negru cosmar al tau. Acum intelegi la ce ma refer?

Promovez intelegerea  stiintifica a probabilitatilor. Ma opun judecatilor intuitive in situatii cu miza mare. Cred ca suntem, adesea, copii (chiar daca suntem doctori, de pilda), adica nu am reusit, sau nu am fost impulsionati, sa ne cunoastem si sa ne controlam tendintele irationale. Pe maine!

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin