„Este bun la matematica insa nu are incredere in el si acesta e motivul pentru care notele lui sunt proaste”.”O duce capul dar nu indrazneste sa raspunda la ora si, astfel, sa se remarce. Degeaba ii cunosc eu (profesorul) calitatile daca ea nu are incredere in ele”. Iti sunt familiare astfel de observatii? Le-ai auzit vreodata? (poate chiar cu referinta la tine) Se intampla sa crezi despre tine ca nu reusesti intr-un anumit domeniu nu pentru ca nu ai abilitati ci pentru ca nu ai incredere in acele abilitati? Si, in buna logica, sa-ti spui ca mai intai trebuie sa-ti refaci increderea si apoi vor veni si rezultatele?

In literatura de specialitate, acest misterios elixir al increderii in sine poarta un nume: stima de sine. Iar acest nume i se datoreaza lui Nathaniel Branden. Acum aproximativ 10 ani am citit pentru prima oara una din cartile lui. O am chiar acum in fata: How to raise your self-esteem. Aparuta in 1987, deci ajunsa cu o intarziere de mai bine de 10 ani in Romania (la mine). Intre timp am reglat definitiv jenantul arc peste timp si ma asigur ca voi primi cartile care ma intereseaza si inca nu au aparut (le comand in avans).

In acele timpuri (1987), Branden era deja incredibil de cunoscut in US. Publicase in 1969 The Psychology of Self-Esteem, argumentand, seducator, ca singurul factor care influenteaza intr-un mod decisiv toate aspectele vietii oamenilor, de la productivitatea la locul de munca si pana la performanta in pat, mai rar in cabina avionului, este o combinatie de auto-incredere si auto-respect, botezata, desigur, „stima de sine”. Cu alte cuvinte, daca ai da mai multe parale pe tine insuti (te-ai pretui mai mult) si daca te-ai simti suficient de competent in raport cu un set de probleme, probabil nimic, cu exceptia extraterestrilor bine ascunsi de guvern, nu ti-ar putea sta in cale.

Nu simti si tu ca e adevarat? Intuitia noastra pacteaza imediat cu astfel de afirmatii (a mea in mod sigur, motiv pentru care l-am parcurs cu entuziasm pe Branden si am consumat cu placere amanuntele picante despre relatia lui cu Ayn Rand, cea care i-a fost nu doar mentor sau colaboratoare, ci si amanta).

Insa nu ar fi nimic daca intuitiile a doi maimutoi (noi doi-nu te supara, avem aproape aceleasi gene!) ar converge cu ideile excelent sistematizate de Branden. Ce spui de situatia in care ditamai Legislativul statului California, in 1984, creeaza  „an official self-esteem task-force”, un comitet, mai pe romaneste, insarcinat sa puna la punct un program de crestere a stimei de sine a locuitorilor de pe insoritele meleaguri de Vest? Parlamentarii californieni erau convinsi ca amplificarea stimei de sine poate rezolva, sau ameliora semnificativ, problemele sociale. Nu e nicio gluma! Te rog sa accepti ideea ca o persoana dependenta de ajutorul social a ajuns intr-o asemenea situatie nedorita in primul rand din cauza unui respect de sine deficitar si a inclinatiei nevrotice de a se devaloriza. Evident, cele mai multe fonduri au fost orientate in directia copiilor. Cine nu-si doreste cetateni increzatori, optimisti, gata sa lupte pentru atingerea scopurilor pe care le valorizeaza?

Mai merita sa mentionez ca intre 1970 si 2000 au fost publicate, in reviste de specialitate, in jur de 15.000 de articole stiintifice dedicate stimei de sine. Insa rezultatele lor nu erau deloc concordante (un eufemism pentru „contradictorii”). Asa ca in 2003, APS (Association for Psychological Science, a nu se confunda cu APA, cealalta mare organizatie a psihologilor din US) i-a cerut lui Roy Baumeister sa puna capat acestei dileme (adica sa revada intreaga literatura si sa dea un verdict). Baumeister nu era chiar oricine, ba as spune ca, in acel moment, era considerat cel mai puternic promotor al stimei de sine (Escaping the Self, amanata pentru alte vremuri, imi zambeste cinic, presimt, din sertarul in care am asezat-o strategic).

Crezi ca este mai probabil ca elevii cu o stima de sine inalta sa aiba rezultate scolare mai bune decat cei cu o stima de sine scazuta? Asa ar fi normal, nu? Nu! Se intampla mai degraba invers: cei care obtin performante academice dezvolta o stima de sine mai pozitiva decat cei care esueaza (e valabil si pentru alte aspecte ale vietii).

Crezi ca cei care consuma alcool sau droguri au o stima de sine mai scazuta in raport cu cei care nu consuma? („beau pentru nu se simt bine in pielea lor, nu simt ca au valoare personala sau nu le-a vorbit nimeni frumos si nu pot suporta aceste trairi, motiv pentru care se refugiaza in alcool”). Nu! Persoanele cu o stima de sine inalta sunt la fel de inclinate sa abuzeze de alcool (sau droguri).

Poate cei care sunt agresivi chiar au o parere foarta proasta despre ei insisi, nu? Poate chiar sunt fragili din punct de vedere emotional si isi compenseaza insecuritatile prin violenta? Eu cel putin asa am invatat la scoala, in Romania. Nu in mod necesar! Nu exista o conexiune cauzala limpede intre comportamentul agresiv si stima de sine redusa. Mai mult: un anumit subset al populatiei cu stima de sine inalta este mai predispus la actiuni agresive (atunci cand se simt provocati si pare ca sentimentul lor de valoare personala este chestionat)

Baumeister si echipa lui au revizuit cele 15.000 de studii. Au separat cercetarile cu erori metodologice (ce credeai, in US nu exista reviste cu standarde precare in care apar studii dubiose?) de cercetarile impecabile din punct de vedere stiintific. Fireste ca nu au luat in consideratie fantezile celor care isi inchipuie ca pot intelege un mecanism psihologic din cateva studii de caz (eroare pe care a facut-o, inaugurand spectaculos drumul abisal al pseudostiintei, ghici cine?). Si au ajuns, in cele din urma, la cateva concluzii. Si le-au publicat, desigur.

Iti reamintesc, Roy Baumeister, in acel moment, era un fel de guru informal al miscarii stimei de sine. Citez cu admiratie (pentru forta lui interioara) felul in care a evaluat rezultatele, numindu-le „the biggest disappointment of my career”. O propozitie destul de greu de rostit cand ai 50 de ani!

Si in loc de epilog, pe situl Florida State University, unde este profesor de psihologie sociala, Bumeister spune: „After all these years,my recommendation is this: Forget about self-esteem and concentrate more on self-control and self-discipline. Recent work suggests this would be good for the individual and good for society – and might even be able to fill some of those promises that self-esteem once made but could not keep.”

Ps  Nu as vrea sa ramai cu impresia ca nu exista beneficii asociate cu stima de sine inalta. Exista: o disponibilitate superioara de a avea initiativa si de a persista intr-o actiune, cand lucrurile devin cu adevarat dificile. Dar chiar si in aceste cazuri, fiind vorba de studii corelationale, nu stim daca stima de sine inalta este un factor cauzal. Ar putea fi doar o variabila corelata.

Is the Allure of Self-Esteem a Mirage After All?” Joachim I. Krueger, Kathleen D. Vohs, and Roy F. Baumeister, American Psychologist (January 2008).

Ego Threat Elicits Different Social Comparison Processes Among High and Low Self-Esteem People: Implications for Interpersonal Perceptions,” Kathleen D. Vohs and T. F. Heatherton, Social Cognition (2004).  Vol. 22, p. 168-190.

Baumeister,R.F., Campbell,J.D., Krueger,J.I. and Vohs,K.D.(2003) Does High Self-Esteem Cause Better Performance, Interpersonal Success, Happiness, or Healthier Lifestyles?, Psychological Science in the Public Interest, Vol. 4, No. 1, pages 1–44.

Baumeister, R.F., Campbell,J.D., Krueger,J.I. and Vohs, K.D. (2005) Exploding the Self-Esteem Myth, in Scientific American.(Jan)

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin