Sunt intrebat, pe diferite canale (mai putin cele telepatice, probabil pentru ca am dezactivat Ajna Chakra), daca mai organizez grupuri de dezvoltare personala. Cum nu am timp sa raspund fiecaruia in parte ofer aici un raspuns public: Nu mai ofer servicii de formare in psihoterapia experientiala si nu mai conduc grupuri de dramaterapie experientiala. Aceasta etapa din viata mea este definitiv incheiata. Am temeiuri serioase pentru a fi sceptic in raport cu eficienta estimata a scolilor de tip experiential si psihodinamic (ultima orientare chiar nu am menajat-o in ultimul timp) dar apreciez dorinta oamenilor implicati in aceste domenii de a fi de ajutor semenilor (voi scrie un articol separat despre eficienta reala a psihoterapiei, asa cum a fost masurata intr-o maniera riguroasa, in tari in care exista bani pentru astfel de cercetari)

Pe de alta parte, cercetarile mele in zona neuropsihologiei continua, materializandu-se intr-un grup experimental la care locurile sunt deja ocupate si pentru care exista lista de asteptare, deci sansele de a participa la el, pentru cei doritori, sunt infime (cel putin anul acesta-este un articol din 2011). Studiez modalitatile prin care noi am putea modifica, prin mijloace naturale, nivelul de endorfine si endocanabinoizi („drogurile” naturale ale creierului, pentru cei care cred ca e vorba de „pot”, „smack” sau „ice”).

In plus, sunt fascinat de conexiunea minte-corp (efectul placebo) si sper sa descopar o cale de acces mai eficienta  la farmacia interioara, adica la solutiile biochimice aflate la dispozitia organismului in lupta cu boala. Mi se pare evident ca medicina alternativa si numeroase interventii psihoterapeutice activeaza, fara sa stie cum, aceste canale biochimice, obtinand, intr-o maniera aleatoare, rezultate.

Pe langa avansul uluitor al tehnologiei, pe care il admir, asteptandu-ma sa rezolve, in viitor, sute de probleme medicale, cred ca sta, in fata noastra, si un teren inca foarte putin explorat din punct de vedere stiintific, anume posibilitatea de a folosi resursele innascute ale corpului in directia vindecarii sau recuperarii somatice. Doar ca nu apeland la energii misterioase, rugaciuni in pozitii nesuferite si variate fiinte de lumina, ci intelegand mai bine, cu ajutorul tehnologiei moderne de investigare a creierului (in ce an una din universitatile romanesti pariezi ca va avea un fMRI?), felul in care gandurile si emotiile, traduse in limbaj biochimic, stimuleaza receptorii diferitelor celule din corp, punand in miscare „fabrica” moleculara.

Cei care vor trai suficient de mult, fiind acum mai tineri ca mine, vor putea verifica predictia pe care o fac. Psihologia inca nu si-a spus ultimul cuvant in materie de sanatate si, colaborand frumos cu neurostiintele, ne-ar putea surprinde pozitiv in viitor. Nu ma refer aici la interpretarile fanteziste ale bolilor (ca sa nu spun „primitive si crude”: „esti bolnav deoarece nu-ti exprimi emotiile” sau ” a murit de cancer deoarece avea de ispasit o karma grea”) ci la identificarea mecanismelor prin care anumite evenimente neurologice (numite „credinte” sau „asteptari”) influenteaza, distal, celule din corp, poate chiar tesuturi si organe.

Un viitor interesant, nu-i asa?

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin