„Ce scoala de psihoterapie imi recomanzi?”, ma intreaba, mai des, Ea (mai rar, El).”Una care sa contina o cantitate minima de nonsens”, imi vine sa raspund. Dar nu raspund asa. Raspund altfel. Si o fac acum, public, avand speranta secreta de a fi scutit, pe viitor, de gestionarea anxietatii tinerilor altruisti.

Nu recomand o scoala ci recomand oameni. Ei pot fi in orice scoala. Uneori mai vizibili, alteori mai putin cunoscuti (dar niciodata invizibili). Dincolo de aptitudinile personale, care pot suscita o dezbatere nesfarsita, eu vad un element obiectiv la care, metaforic, m-as referi astfel:

Sunt la curent cu cele mai bune carti de specialitate care au aparut in anul in curs.

Cu alte cuvinte, sunt in prima linie a intelegerii felului in care functioneaza mintea. Sunt deschisi catre cercetarea stiintifica, o pretuiesc si o valorifica in interventiile lor practice. Nu s-au inchis in coconul atotstiutor al unei metode sau teorii si accepta ca mai pot invata.

Cred ca ar putea fi identificati in orice scoala. Fentand, cu inteligenta sociala, presiunile nivelatoare ale unei scoli de formare si pastrandu-si, in mod curajos, libertatea de a gandi cu mintea proprie, au obtinut, candva (sau recent), dreptul de practica si il exercita in mod responsabil, ghidati de un set de cunostinte aflate mereu in extensie. Poate chiar sunt in orice scoala. Asta nu stiu. Insa Ea si El pot afla.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin