Aproape orice absolvent serios de psihologie (adica o persoana care n-a trecut ca gasca prin apa, apa Iordanului, daca e sa ma gandesc la ultima intamplare cu Gigi Becali, filosoful din Pipera) este la curent cu testul prajiturii („the marshmallow test”) realizat de Walter Mischel (cel care, publicand in 1968 „Personality and Assesment”, a initiat o unda de soc in psihologia personalitatii atat de intensa incat ecourile ei nu s-au stins nici astazi).

Experimentul i-a avut drept subiecti inocenti pe copilasii de la o gradinita aflata in campusul de la Stanford. Se stie, fara niciun studiu, cat de slabi sunt presolarii in materie de amanare a gratificatiei. Mischel le-a pus in fata o prajitura apetisanta, spunandu-le ca o pot manca oricand (chiar si imediat) sau, daca asteapta pana cand se intoarce fara sa se atinga de ea, vor putea manca doua (cea din fata lor plus inca una adusa de experimentator).

Ei bine, imagineaza-ti ca ai 4-5 ani si esti fata in fata cu delicioasa prajitura (o incarnare a Diavolului?). O mare tentatie, evident! Rezisti? Cedezi impulsului? Iti pui mainile la ochi astfel incat sa nu mai vezi ispita? (asa au facut unii copii) Sau treci la actiune, felicitandu-te pentru spontaneitate?

In studiul lui Mischel unii copii s-au abtinut (si, conform deal-ului, au primit inca o prajitura) iar altii nu au reusit sa astepte 15 minute. Cu alte cuvinte, unii au dat dovada de o capacitate de a amana recompensa (sau de a tolera frustrarea) mai mare decat altii. Si asta a fost tot.

De fapt, a existat o urmare. Walter Mischel trebuie sa fi fost un tip norocos. Propriile lui fete mergeau in acel timp la gradinita de la Stanford (si, ulterior, la scoala generala din campus-imagineaza-ti ca in campusul Politehnicii Bucuresti exista o gradinita si o scoala pentru copiii studentilor si ai profesorilor). Asa ca a primit vesti de la ele despre colegii lor care particisipasera la experiment. Si a facut exact acel lucru pe care il asteptam de la un cercetator: s-a gandit sa-i evalueze din nou pe fostii lui subiecti mai mici de 1.50 metri (retine ca aceasta etapa nu facea parte din designul experimentului, lucru putin cunoscut chiar si de catre specialisti).

Rezultatele au fost uluitoare. 12 sau 14 ani mai tarziu, cei care rezistasera ispitei erau adolescenti cu un nivel mai inalt de competenta sociala. Faceau fata mai bine stresului si frustrarilor, erau mai siguri pe ei insisi, mai demni de incredere si cu mai multa initiativa. Dar ceea ce era cu adevarat remarcabil era urmatorul fapt obiectiv: cei care asteptasera 15 minute fara sa manance prajitura aveau, la faimoasele teste SAT, scoruri cu pana la 210 puncte mai mari. Intelegi ce inseamna asta?

Capacitatea de a amana gratificatia la 4 ani era un predictor al performantei intelectuale la 16 ani.

Urmariti si mai departe (iata de ce sunt valoroase studiile longitudinale), „rezistentii la frustrare”, s-a constatat, aveau, in medie, salarii mai mari. Indexul masei corporale era scazut (nu erau supraponderali). Si totul putea fi prezis de la 4 ani? Intocmai!

Mai ramane sa ne intrebam daca la 4 ani, singuri in camera, copiii s-au comportat asa cum au facut-o (unii s-au abtinut iar altii nu) pentru ca fusesera educati in aceasta directie sau pentru ca asta era natura lor. Tu ce crezi? La varsta la care abia daca te stergi singur la fund capacitatea de a rezista unui impuls devorator („mmm, ce prajitura buna!”) este un efect mai degraba al socializarii (practici parentale eficiente) sau al dispozitiei naturale? (o disponibilitate mai mare pentru autocontrol). Repet, copilul era singur in camera cu prajitura si era urmarit printr-un geam de catre Mischel (sau colaboratorii lui).

Este limpede ca noi toti putem invata sa suportam intarzierea unei gratificatii si sa ne controlam impulsurile, adica suntem capabili de autoreglare. Insa pentru unii reusitele de acest tip ar putea fi mai usoare deoarece se nasc, pur si simplu, cu o forta a vointei mai mare?

La nivelul la care a ajuns cunoasterea psihologica in 2011, indiferent cum am defini succesul, stim ca exista doar 2 trasaturi care prezic in mod consistent rezultate pozitive (sanatate, cariera satisfacatoare, securitate financiara etc). Prima trasatura este inteligenta. Care crezi ca este a doua?

 

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin