Rosa Parks. Iti spune ceva numele acesta? (dar de Adrian Mutu ai auzit?) Rosa (care a murit intre timp, in 2005, la 92 de ani) se plimba si ea cu autobuzul in 1955, intr-o zi de decembrie. Nimic neobisnuit, nu-i asa? Ce poate fi extraordinar in a merge cu autobuzul? De fapt, neobisnuit nu era faptul ca circula cu un mijloc de transport din sistemul public ci ca statea pe un scaun. Hai ca asta-i buna! Ce este iesit din comun in a sta pe un scaun, in autobuz? E normal sa stai pe scaun, daca sunt scaune libere.
Ei bine, in 1955 nu era chiar normal. Era ceva de netolerat daca traiai in Alabama, daca erai o femeie de culoare si daca scaunul era in primele 10 randuri ale autobuzului. Rosa Parks intrunea toate aceste 3 conditii. In mod deliberat s-a asezat pe scaunul interzis.
Pe vremea aceea Afro-Americanii („negrii”) erau considerati, in mod oficial, cetateni de mana a doua (poate cum sunt considerati, uneori, romanii, in unele state vest-europene?). Exista o lege segregationista care ii obliga pe cetatenii de culoare sa ocupe doar ultimele 10 scaune din autobuz si, eventual, cele 10 din mijloc, insa numai daca erau libere. Primele 10 erau rezervate „albilor” si „negrii” nu aveau voie sa stea pe ele chiar daca in autobuz nu era picior de alb.
Este exact ceea ce Rosa Parks nu a respectat. A refuzat sa mai asculte de o lege stramba. S-a revoltat si s-a asezat, intentionat, pe un scaun aflat in primele 10. „Nu m-am asezat acolo pentru ca eram obosita fizic. Obosisem sa renunt mereu la demnitatea mea”, a spus Rosa, mai tarziu.
Asa a inceput totul, cu o femeie care nu a mai acceptat injustitia. Nu stiu daca aceasta poveste (reala) este spusa in scolile americane. Nu stiu daca ea mai pare de actualitate in zilele noastre, mai ales daca avem norocul de a face parte dintr-o clasa sociala valorizata. Insa eu unul, de cate ori imi amintesc de ea, ma emotionez. Rosa Parks nu avea un IQ de 130 minimum (da, am si eu prejudecatile mele). Nu era o femeie incredibil de sexy. Era un om obisnuit. Dar a avut ceva minunat: a fost curajoasa!
Dupa „incidentul Rosa Parks” si un an de boicot al autobuzelor din Montgomery, Alabama, Curtea Suprema de Justitie, in 1956, a anulat legea segregationista fata de care Rosa Parks luase atitudine. Astazi cetatenii americani de culoare se pot aseza oriunde in autobuz. Asa este normal, evident. Au fost insa timpuri cand lucrul acesta era anormal si reprezenta o infractiune. Iar un om a indraznit sa spuna „nu”. In memoria acelui om, in fiecare an, pe 1 decembrie, Asociatia Americana a Transportului Public le propune calatorilor sa lase liber primul scaun din autobuz (cel din spatele soferului). Pentru ca asa a inceput totul.