Inspirat de un studiu din 2003 („Counting blessings vs burdens”, Journal of Personality and Social Psychology”, Robert Emmons si Michael McCullough) le propun uneori clientilor mei depresivi sa tina un jurnal (minimum 7 zile) in care sa noteze 3 lucruri bune care li s-au intamplat in ziua respectiva. Pot fi lucruri minore (a privi un apus de soare) sau majore (acceptarea intr-un job nou, dorit de mult timp)
Cei doi psihologi sociali au lucrat cu 3 grupuri:
- Unul care nota 5 lucruri pentru care sunt recunoscatori
- Unul care nota 5 lucruri care i-au enervat foarte tare
- Unul care nota 5 evenimente neutre
Rezultatele au fost uimitoare: „recunoscatorii”, evaluati fiind la sfarsitul experimentului, au inregistrat scoruri mult mai mari la nivelul general de fericire (autoperceput), la factorul optimism si chiar in planul sanatatii fizice. „Nervosii” care au evocat conflictele sau impozitele (sic!) au fost cumva sacrificati in numele stiintei (niveluri modeste de satisfactie).
Atat de simplu? De ce nu? De ce fericirea trebuie sa fie un proces de o covarsitoare complexitate? Oare de ce a fi constient de lucrurile bune din viata ta (constienta precede sentimentul de recunostinta) nu te-ar putea face mai fericit? Crezi ca sunt necesare sume mari de bani pentru a atinge un astfel de obiectiv? (poate iti amintesti studiul Brickman, pomenit in alt articol) Din pacate tindem sa consideram de la sine intelese lucrurile bune ale vietii si, astfel, sa le ignoram.
Scrisul e important in acest exercitiu. A scrie face evenimentul la care te referi mai concret, mai perceptibil, mai real. De asemenea, faptul de a scrie ne apara de tendinta mentala de a gandi nestructurat,propozitii, uneori, fara inceput sau sfarsit.
Scrisul disciplineaza mintea! (un blog poate fi util, nu-i asa?)
Psihologii S. Lepore si J.M.Smyth au mers chiar mai departe si au publicat o carte (The Writing Cure), in calitate de editori, despre virtutile scrisului expresiv si felul in care promoveaza bunastarea emotionala. Insa nu e nevoie sa o citesti (sau sa-i frecventezi pe Ljubomirsky-este o ea!- ori Pennebaker). O buna intuitie psihologica iti poate spune acelasi lucru.
Stiind toate aceste lucruri, le-am propus studentilor mei (articol publicat in 2010) din anul 1 ceva asemanator (3 lucruri bune intr-o zi, notate intr-un jurnal, timp de o saptamana, pana la urmatorul laborator de comunicare). Ei nu stiu ca vreau astfel sa-i ajut sa fie un pic mai fericiti (cu exceptia celor care citesc acest blog, desi nu i-am facut niciun fel de publicitate) si cred, probabil, ca este inca una din acele teme (strange ones?) de natura a-i scoate din rutina obligatiilor academice. Nu este un studiu, nu am grup de control dar sunt curios, saptamana viitoare, ce feedback-uri primesc. Daca va fi pozitiv, il voi nota in jurnalul meu. Viata poate fi si frumoasa, esti de acord?