Cu o doza noua (si autoadministrata) de endorfine  (m-am intors dintr-o scurta alergare, „scurta” deoarece promovez moderatia) circuland prin corp pun in practica, acum, o idee ceva mai veche, anume de a introduce o categorie noua: BIBLIOTECA SCOLII (DE PSIHOLOGIE).

Inauntrul acestei categorii voi face publice, unul cate unul, titlurile (in limba engleza) din biblioteca personala pe care le pun la dispozitia celor pasionati de psihologie (pentru imprumut, desigur, generozitatea mea, sau posesivitatea, depinde cum privim, au niste limite). Intentionez sa-i sprijin pe cei mai tineri, in special, dornici sa devina profesionisti (si nu doar absolventi de psihologie cu pretentii ridicole). Cei mai in varsta nu vor fi discriminati, promit solemn (doar sugerez in acest fel in ce directie se indreapta preferintele mele, sau, mai degraba, temerile).

Am in jur de 500 de carti in limba engleza,  majoritatea noi si foarte noi (adica din ultimii ani). Uneori ma gandesc, capturat de un sentiment grandios, ca ar putea fi una din cele mai valoroase biblioteci particulare din Bucuresti, dar imi revin repede din aceasta fantezie. Oricum ar sta lucrurile, sunt disponibil sa impart, temporar, aceasta comoara adunata cu ajutorul unor oameni care au acceptat sa transporte cateva kilograme in plus peste ocean, si nu mi-au cerut nimic in schimb, si al altor oameni care m-au ajutat deoarece acesta era jobul lor (si i-am platit). Si unora si altora le spun:

MULTUMESC!

Exista deja o serie de indivizi a caror sete de cunoastere ma face sa-i apreciez, beneficiari ai bibliotecii, si vreau sa-mi extind serviciile dincolo de acesti „profitori” simpatici, testati in prealabil la indicatorii „minte deschisa” si „curiozitate epistemica”. In fond, daca doar cativa oameni se pot bucura de cele mai  bune minti ale momentului, unde este distractia?

Last but not least, vreau sa le multumesc in mod special celor care au sacrificat glucoza, timp si inteligenta pentru a scrie cartile respective. Fara ei m-as afla si acum intr-o cutremuratoare ignoranta (nefiind constientizata). Probabil fara sa stie ca exist si eu pe aceasta modesta planeta, au aprins (in sensul neuronal) cateva luminite in jeleul aflat in cutia craniana si mi-au permis sa fiu incantat, aproape zilnic, de ceea ce pare a fi magia realitatii si este doar o splendida intamplare.

MULTUMESC! (nominalizarile, in curand)

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin