Tu cat platesti pentru un litru de apa? Poate locuiesti in apropierea unui izvor si nu platesti nimic. Sau bei apa de la robinet iar aceasta este foarte ieftina. Sau cumperi apa plata de la supermarket, undeva pe la 1 leu pentru un litru. Deocamdata, pretul apei nu sperie pe nimeni. Apa este ieftina (sau nu costa nimic).

Stii de ce? Pentru ca exista din belsug! Vrei, insa, sa-ti imaginezi un timp in care apa va fi mai greu de procurat? (poate chiar vom apuca, in timpul vietilor noastre, acest gen de provocare) Ce se va intampla atunci cu pretul apei? Va creste, desigur, nu trebuie sa fim doctori in economie pentru a intelege acest fenomen. Se numeste cerere si oferta.

Cererea e mare, oferta e mica, pretul e mare. Cererea de apa va fi aceeasi (de fapt, judecand global, va creste, deoarece pe Pamant vor exista mai multe guri, la propriu). Dar oferta va fi mai mica (va exista mai putina apa) Prin urmare, e posibil sa platim, undeva in viitor, nu 1 leu pentru 1 litru de apa plata ci 10 lei. De 10 ori mai mult (daca nu noi, aproape sigur copiii sau nepotii nostri). Apa va fi mult mai valoroasa, fiind intr-o cantitate mai mica.

Acesta este un articol despre moarte.

Ce credeai, c-ai scapat? Nu vezi nicio legatura intre mecanismul cererii si ofertei, pretul apei si moarte? Nici nu exista, doar ma joc de-a interconexiunile. Desi, daca-mi dai o sansa, as putea incerca sa demonstrez ceva:

Daca apa devine mai valoroasa pe masura ce cantitatea disponibila se imputineaza iar cererea ramane constanta (nu mai zic daca cererea creste), nu cumva si vietile noastre devin mai valoroase pe masura ce clipele lor trec? (adica stocul de clipe de trait scade) Nu cumva, la 50 de ani, esti inclinat sa acorzi mai multa valoare clipelor din care este constituita viata ta decat la 20 de ani?

De ce se intampla asta? Evident, pentru ca ai mai putina „apa” (clipe) la dispozitie. Ai devenit mai constient de finitudinea vietii tale. Ea nu mai pare infinita, asa cum parea in adolescenta (sau in studentie, care e tot un fel de adolescenta).

Insa de ce sa astepti 30 de ani pentru a intelege, in sfarsit, valoarea vietii tale?

De ce nu ai putea face asta inca de la 20 de ani? Vezi, de aceea iti reamintesc, periodic, de moarte (pe cativa apropiati i-am invatat sa mediteze la acest subiect, in aparenta morbid, in realitate extraordinar de energizant). Ii sunt dator lui Heidegger pentru asezarea mortii intr-un cadru datator de pofta de viata (desi nu am reusit sa citesc, pana la capat, de fapt nici pana la mijloc, nu are rost sa dau alte amanunte jenante, capodopera lui dedicata Fiintei si Timpului).

Moartea este acel ceva care ma ajuta sa inteleg ca nu am prea multa apa la dispozitie (desi imi imaginam asta). Cu alte cuvinte, nu am prea multe zile la dispozitie (da, sunt pe moarte, intr-un fel, si, imi pare bine sa-ti spun-sic!-, la fel esti si tu). Deoarece aceste zile (sau clipe) sunt intr-un numar finit, eu le evaluez ca fiind intr-o cantitate mica (ce reprezinta 80 sau 60 sau 40 de ani in raport cu vesnicia?). Fiind intr-o cantitate mica, le percep ca fiind valoroase. Fiecare zi este valoroasa.

Fiecare clipa este valoroasa.

Sunt mult mai atent cu timpul meu. Imi permit tot mai rar sa il irosesc. Inchid repede conversatiile cu oamenii care imi irosesc timpul. Ma uit foarte putin la televizor (un gigantic consumator de timp). Tu nu ai proceda la fel daca ai realiza asta? Imagineaza-ti ca ai dat 100 lei pe 2 litri de apa. Nu ai avea mai multa grija de ei? Daca ai veni la birou sau la facultate cu o sticla de un litru (te-a costat  cinci sute de mii de lei vechi) ti-ai permite sa o lasi, la intamplare, pe un hol? (poate nici acum, cand costa mult mai putin, nu faci asta) Nu ti-ar parea foarte, foarte rau daca ai fi neatent si ai varsa-o? Sute de mii de lei (vechi), dusi pe Apa Sambetei, ca sa zic asa!

Vezi, la asta ma refer: fiecare molecula de apa este asemenea unei clipe. Apa este valoroasa deoarece se gaseste intr-o cantitate limitata. Viata ta este valoroasa deoarece clipele ei sunt limitate. Nu astepta sa implinesti 50 de ani. Mediteaza la moarte, mai des! Din cand in cand, iti voi mai aminti si eu. Nu exista nimic deprimant in aceste articole (decat pentru cei care au deja predispozitii depresive). Eu sustin viata plina de sens, intensa si pasionanta. Si o fac, uneori, intr-un mod neasteptat. Nu ma pot uita la propria mea moarte direct. Dar imi pot contempla sfarsitul. Cum spunea cineva, referindu-se, aparent, la o cartela pre-paid, vine o zi in care se termina creditul. Si nu mai exista reincarcare, desi amatorii de povesti cu zane inca mai cred asta.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin