Ma uit la un copac inca plin cu frunze magnifice, aflat, din fericire, exact in fata casei mele. Insa pana la el imi cad ochii pe „Love is never enough”, aflata pe traiectorie. O carte a lui Aron Beck (parintele terapiei cognitive si fost profesor la Penn, culmea, ca si Martin Seligman, parintele psihologiei pozitive). Nu am citit-o (ai avut vreodata urmatoarea problema, anume sa ai de ales intre 50 de ceva-uri si sa nu te poti hotari? Asa sunt eu cu cartile, in acest moment)

Prefer sa scriu. Da, despre cum poate fi viata a doi oameni reuniti, temporar, intr-o relatie de cuplu (sau un mariaj sfintit intr-o resedinta a lui Mos Craciun-poate ai observat, ii fac o publicitate constanta batranelului supraponderal). De pilda (mizez pe faptul ca ai trait/traiesti impreuna cu cineva), ai remarcat ca atunci cand ne referim la compatibilitate trebuie sa avem in vedere si obiceiurile de somn?

„Hai, Adrian, esti prea de tot cu compatibilitatea asta, de cand este somnul mai important decat filosofia generala de viata, decat valorile fundamentale ale unui om si sensurile elevate pe care le cauta inauntrul destinului personal”? (te aud, ti-am spus ca am senzori apatici, pardon, telepatici) Ei bine, somnul e foarte important! Hai sa ne gandim impreuna la urmatoarea situatie (ipotetica, fireste, asa ceva nu vom intalni in realitate):

El are nevoie, in mod regulat, de cel putin 8-9 ore de somn. In ziua care urmeaza unei perioade de odihna mai mici de 7-8 ore este terminat. Nu e bun de nimic toata ziua. Pur si simplu corpul lui ii solicita minimum 8 ore de somn, zilnic. Nu e nimic de facut. Biologie. Aici nu exista „dezvoltare personala” (si nici in alte zone dar nu intru in ele, pentru a-i menaja, deocamdata, pe cei care le vand oamenilor iluzii frumos impachetate).

Ea, pe de alta parte, dupa 4-5 ore este in picioare. Este „fresh” si pusa pe fapte mari (sex, de exemplu?). Efectiv nu are nevoie de mai mult (nu-mi spune ca nu ai intalnit pe nimeni, chiar asa de neexperimentat(a) esti?). Daca se culca la 2 noaptea nu are nicio problema in a se trezi la 7 dimineata (si a fi functionala intreaga zi). Avand aceasta nevoie de somn (redusa) de ce ar avea sens sa se culce la 11 noaptea? Ca sa se trezeasca la 4 dimineata? Nu are sens, evident!

Daca ii luam separat, cei doi sunt perfect ok cu nevoile lor individualizate de somn. Hai insa sa-i punem impreuna! Sa-i numim sot si sotie sau „prieteni” (in sensul de angajati intr-o relatie de cuplu). Mmm, incepe sa conteze compatibilitatea? Faptul ca se iubesc foarte mult ii va face sa-si restructureze nevoile de somn? Poate ca in primele luni de amor sublim, da, insa dupa o vreme vor reveni la tiparele lor esentiale (daca ai mai mult de 25 de ani poate te-ai prins ca asa se intampla intotdeauna-experienta indragostirii trece precum gripa).

Si cum vor negocia ei aceasta situatie? (pentru mine o relatie de cuplu se construieste in jurul unei arte a negocierii si compromisului inteligent) La ce intelegere vor ajunge? „Tu te culci la 2 noaptea si eu la 11 pentru a ne trezi amandoi la 7 am. Hai sa cedam fiecare : tu te vei culca mai devreme cu 1.5 ore si eu mai tarziu cu 1.5 ore, adica ne culcam amandoi pe la 0.30, cu putin sex recreational chiar inainte de a adormi, pentru a visa frumos!” Super-intelegere, nu-i asa?

Doar ca nu functioneaza! Corpurile nu tin cont de ce au hotarat, in urma unei discutii rationale, doua minti stralucite (IQ de la cat in sus?). Nevoile de somn sunt configurate, in mare masura, genetic. Ce fac oamenii realisti? Tin cont de ele! Degeaba iti propui sa dormi mai putin daca tu ai nevoie de mai mult. Si degeaba iti propui sa dormi mai mult (cu 1.5 ore, cazul ei), pentru ca nu vei reusi, doar te vei zvarcoli in pat, eventual enervandu-l, sau trezindu-l, pe celalalt.

Ti se mai pare ca similaritatea in planul nevoilor de somn nu conteaza prea mult? Spune-i asta unui partener epuizat, care incearca din rasputeri sa ramana treaz pentru a petrece, nu-i asa, „timp de calitate” cu iubita lui genul bufnita (sau invers, unei partenere care ajunge sa ia somnifere nu pentru ca are insomnii ci pentru ca vrea sa doarma mai mult).

Poate ca am exagerat un pic diferentele: nevoi de 9 respectiv 4 ore de somn. Dar ce zici de combinatiile 9-6, 8-6, 8-5 si chiar 9-7 sau 8-7? Poate ca te incadrezi si tu undeva! Si ce e de facut? (ca sa nu fiu doar un diagnostician alarmist) Oh, ceva incantator de romantic: fii constient de patternurile de somn ale iubitei sau iubitului tau inca de la inceputul relatiei (poti sa le si notezi, daca vrei sa procedezi stiintific). Si inainte de a spune „da” inaintea acelui faimos ofiter („ofiter”, Dumnezeule darwinian!) tine cont si de aceasta compatibilitate in suma algebrica pe care, probabil, o realizezi doar pe jumatate constient. Iti mai recomand sa faci calculul acesta intr-o zi cand esti odihnit!

Love is never enough, zice Beck, aflat pe lista de asteptare (cu Baumeister in dreapta lui, pe aceeasi traiectorie, mult mai atragator intrucat analizeaza felurile in care spiritualitatea si alcoolismul sunt modalitati de a fugi de responsabilitatea asumarii sinelui). Sa visezi la o familie minunata, de asemenea, nu este suficient. Cateva lucruri anoste, insipide, prin excelenta lipsite de romantism, inocenta sau fior mistic, par a fi importante. Azi m-am referit doar la unul: somnul. Mai sunt cateva, dar ma intereseaza, deocamdata, in ce fel de stare te vei baga, peste 9 ore (sau 13?) in pat. Eu plec acum, am o intalnire cu un baiat, unul Procust, sales manager in industria mobilei.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin