fabrica de copii se apropie de faliment

In esenta, homeschooling inseamna sa inveti acasa, cu mama si tata (sau cu tutori). Este o alternativa educationala in tarile dezvoltate, legal recunoscuta in unele (Canada, USA, Franta, Norvegia, Elvetia, Australia) sau inacceptabila juridic, deocamdata, in altele (Spania, Grecia, Germania, China). Nu vreau sa scriu despre avantajele sau limitele acestui sistem, desi poate fi o dezbatere fascinanta, ci despre un studiu facut pe parintii copiilor aflati in homeschooling. Ce crezi, in raport cu media nationala, parintii acestor copii au mai degraba un nivel superior de educatie (master, doctorat) sau inferior? Si daca au (sau nu) cum se explica asta? De ce genul acesta de oameni prefera, intr-o proportie superioara, alternativele educationale? (de la gradinite pana la, daca se poate, liceu)

Acesta nu e un articol despre un fenomen asociat cu John Holt, sotii Moore sau Ivan Illich, filosoful austriac cu picioare bune (a strabatut America de Sud pe jos, folosind ocazional si autobuzul-sau poate invers!). Eu sunt intrebat de ce m-am retras din invatamantul universitar si raspunsul care ma scuteste de explicatii suplimentare este „salariul”. Desi este un raspuns corect, nu surprinde adevarata mea motivatie. M-am retras deoarece cred ca pot sa vad viitorul iar viitorul nu apartine institutiilor academice asa cum sunt acum (si nu par capabile sa se schimbe). Sper ca acei colegi profesori care ma citesc sa inteleaga aceasta afirmatie in spiritul ei global si nu ca o judecata de valoare a optiunilor personale (de a ramane, evident).

S-au schimbat foarte multe lucruri in ultimii 20 de ani (au aparut Internetul si telefoanele mobile sofisticate) si s-au schimbat enorm de multe lucruri in ultima suta de ani. Invatamantul de astazi (de toate gradele) este proiectat pentru acele timpuri adica este orientat spre trecut. Nu ar trebui sa ne miram deloc observand reactia noilor generatii. Acesti copii sau tineri s-au nascut in alte timpuri, sunt expusi la factori culturali noi (pot afla orice informatie in cateva secunde cu ajutorul unui motor de cautare, cunoscut si de nemuritorul Vanghelie) si este natural sa aiba alt gen de asteptari (adica sa se plictiseasca de moarte la ore). Ceea ce a fost potrivit sau functional acum 20, 40 sau 70 de ani astazi este depasit si trebuie inlocuit. Doar ca nimeni nu stie exact cu ce! (de aceea se fac tot felul de experimente educationale)

Matematica de la 8 la 9 si Geografie de la 9 la 10. Program inflexibil, ore fixe, cunostinte care trebuie comunicate si asimilate pe banda rulanta. Dar nu suntem la fabrica! Creierele noastre nu sunt facute pentru pachete etanse de invatare ci adora sa se interconecteze, adica sa asocieze tot ce se poate asocia! Cunostintele izolate, „servite” intr-o maniera abstracta, fara nicio legatura cu realitatea concreta, care este „acolo afara” sunt uitate rapid (sau recuperate greu, dupa ani de zile-o minoritate de studenti la psihologie intelege ce este aceea „tensiune electrica”-afirm asta pentru ca i-am intrebat)

Suntem intr-o perioada post-industriala in care infloreste sectorul tertiar (al serviciilor) si chiar cuaternar. Nu mai pregatim oameni pentru a-i trimite in fabrici si uzine, fie ele socialiste cu fata (in)umana sau capitaliste cu acelasi gen de chipuri. Oamenii au alte nevoi, traiesc in alte medii culturale, se bucura de un alt tip de confort, este o eroare sa-i expunem la acelasi fel de educatie.

Astazi totul este mult mai conectat, diversitatea prevaleaza si nu stii exact ce schimbare neasteptata iti va aduce ziua de maine. Cred ca rolul cel nou al educatiei este acela de a-i pregati pe copii si pe tineri pentru intalnirea cu viitorul, adica de a-i ajuta sa devina persoane cu niveluri inalte de flexibilitate si adaptabilitate, pentru a se putea integra cu succes in noile realitati. Nu putem face asta punandu-i (obligandu-i) sa faca exact ce am facut noi, cu mici modificari decorative. Predictia mea este ca in 10-20 de ani invatamantul, acolo unde decidentii politici vor intelege „soaptele timpului” va deveni de nerecunoscut. Iar acolo unde nu se va schimba frustrarea profesorilor (prost platiti, degeaba protesteaza) si a copiilor va atinge cote insuportabile.

Prin natura mea sunt un jucator doar ca nu pe mize mici (loto, cazino, poker-indiferent de sume, mizele sunt „mici”, adica nu au semnificatii mai inalte) asa ca am facut un pariu si Viata va demonstra daca este sau nu castigator. Pariul meu este ca invatamantul actual se prabuseste si, daca esti tanar, nu merita sa mai investesti resurse in el. Daca am gresit (vom vedea peste un numar de ani) e doar pierderea mea. M-as bucura ca sute de mii de tineri sa fie de fapt excelent asistati de educatia universitara actuala iar eu sa fiu un profet mincinos. Toate semnele indica, insa, contrariul. Cei mai competenti tineri nu doar ca nu raman in invatamant, ei nu raman nici macar in tara! (m-as bucura, totusi, sa se intoarca, la un moment dat, dupa ce isi traiesc implinirea pe alte meridiane)

Paradigma invatamantului actual (nu doar in Romania, se rog sa ma intelegi corect) este depasita de schimbarile culturale uluitoare si trebuie nu adaptata pe ici pe colo ci transformata radical. E nevoie de un invatamant mai apropiat de nevoile vitale specifice acestui nou secol, flexibil si atragator, practic si atent la capacitatea individului, sustinuta tehnologic, de a-si ghida, cel putin partial, propria dezvoltare. Le multumesc profesorilor care m-au adus pana aici (cativa imi sunt foarte dragi) si le spun, simultan, ca timpul lor cultural a trecut. A trecut  si timpul invatarii mecanice, bazate pe memorie, a trecut si timpul manualelor clasice, proiectate pentru fiinte liniare lipste de simturi si corp. Nu ma tem sa scriu public despre aceste lucruri, atingand vulnerabilitati si ranind orgolii, deoarece sper ca vocea mea, alaturi de ale altora, fie ele nestiute sau cu adevarat faimoase (Ken Robinson, de exemplu) vor genera, impreuna, acea masa critica responsabila pentru reusita unei schimbari. Probabil ca nu in fatidicul (pentru unii amatori de spiritualitate Alba-ca-Zapada) 2012 dar undeva in viitorul apropiat, pentru a avea copii inca echilibrati cognitiv si sanatosi emotional.


Publicat

în

de către

Etichete: