Unul din ingerii mei pazitori, aflat in posesia puterii de a muta carti peste Canalul Manecii, mi-a daruit sambata (candva prin luna august 2011) o carte pe care vreau sa o promovez putin. In format hardcover a aparut, in UK, in mai 2011, deci acum cateva luni. Motivul pentru care scriu despre ea (separat de manifestarea publica a recunostintei pentru actiunile in mod persistent angelice) este urmatorul: imbina foarte frumos psihologia evolutionista (pe care, daca o ignoram, in aceste timpuri, e ca si cum nu am fi vazut niciodata un telefon mobil) si psihologia sociala. Altfel spus, e un exemplu perfect pentru ceea ce, in engleza, se numeste evolutionary social psychology, un curent nou in psihologie pe care il gasesc irezistibil si de care sunt, daca ma citesti cu atentie, semnificativ influentat.
Cartea contine in titlu cuvantul „sex” dar nu are nici poze excitante (nu are deloc poze, de fapt) nici sfaturi pentru imbunatatirea vietii sexuale (orgasme multiple, frecvente, epuizante). Simt nevoia sa fac aceste precizari nu pentru latura lor nostima (sau, vai, dezamagitoare!) ci pentru a corecta o eroare catre care unii, am observat, sunt inclinati, anume aceea de a crede ca psihologia evolutionista e un fel de psihanaliza in epoca iPhone, adica un fel de ruminatie infinita pe teme sexuale.
In realitate, desi face adesea referire la femei atragatoare (0,70, mai stii?) si barbati potenti (in termeni de statut), psihologia evolutionista acorda putin spatiu sexului propriu-zis (copulatiei). Ceea ce precede momentul penetrarii si urmeaza acestuia, uneori ani de zile, reprezinta preocuparea psihologiei evolutioniste. Iar aceste lucruri, sper ca esti de acord, ne intereseaza pe toti (de ce crezi ca ieri Realitatea TV a trimis un elicopter la nunta unui baiat despre care se spune ca s-a imbogatit vanzand butelii?).
Si atunci cand cineva conecteaza psihologia evolutionista cu psihologia sociala si scrie frumos despre asta, chiar daca tatal lui a fost inchis la Sing Sing si chiar daca el a fost dat afara din liceu de doua ori, eu imi doresc sa il promovez in Romania. Nu, nu a ramas o persoana needucata, chiar a scris intre timp mai mult de 200 de articole stiintifice plus cateva carti.
Pe „back cover” cateva nume grele ale psihologiei americane sunt mai mult decat laudative la adresa cartii. Ii mentionez deoarece figureaza printre favoritii mei: Robert Sapolsky (el este biolog, acum la Stanford), Dan Ariely (Duke), Steven Pinker (Harvard), Daniel Gilbert (Harvard). Ei patru, eu, si, poate candva si tu, au/am citit aceeasi mini-capodopera.
Sex, murder and the meaning of life. Douglas Kenrick