euristici si biasuri (si o coronita cu lauri)

1982 este un an crucial in istoria psihologiei, mi se pare, deoarece atunci Cambridge University Press a publicat „Judgement under Uncertainty: Heuristics and Biases”, o carte despre care cred ca e imposibil sa o citesti si sa ramai acelasi. Pe coperta ei figuraza, ca editori, Daniel Kahneman, Amos Tversky si Paul Slovic. Toti trei au avut idei foarte bune insa doar unul, pasionat inca de la mijlocul anilor ’60, cand era profesor asistent de psihologie, de felul in care oamenii inteleg procesele aleatoare, a primit premiul Nobel.  Ai invatat cumva despre  el la cursul de Istoria Psihologiei? Stiu, nu exista premiul Nobel pentru psihologie insa nici nu am afirmat ca l-ar fi primit pe acesta. Kahneman a fost recompensat pentru studiile lui extrem de ingenioase cu Nobel pentru…economie.

De ceva timp folosesc unul din testele lui pentru a-i ajuta pe studentii mei sa inteleaga, prin experienta directa, cum noi oamenii suntem predispusi evolutionist sa evaluam evenimentele intamplatoare si in ce fel intuitiile noastre foarte dragi sunt gresite iar noi nu stim asta. Testul exista in multe variante iar eu am ales una simpla. Incepe cu o poveste:

Linda este o femeie de 31 de ani, singura, comunicativa si foarte inteligenta. A terminat facultatea de filosofie. In timpul studentiei era preocupata de justitia sociala, de problematica discriminarii si a participat la cateva demonstratii antinucleare. Ce este mai probabil, ca acum Linda:

(1)    Sa fie functionar bancar

(2)    Sa fie functionar bancar si membru activ intr-o miscare feminista

Daca vrei sa afli ceva despre tine te poti opri in acest punct cu lectura pentru a oferi un raspuns personal, adica sa alegi intre (1) si (2). Ai putea raspunde ca este mai probabil (1) sau este mai probabil (2) sau ai putea evita sa raspunzi (deoarece nu stii). Insa chiar mai important decat raspunsul este felul in care ajungi la el. Cu alte cuvinte, poti raspunde corect oferind o sustinere eronata, ceea ce este echivalent cu un raspuns gresit (ai raspuns corect din intamplare, nu ai avut acces la mecanismul psihologic adecvat acestei sarcini cognitive)

Ca si in studiile lui Kahneman, majoritatea celor pe care i-am testat au raspuns gresit iar cei care raspund corect ofera justificari nepotrivite, uneori amuzante de-a binelea. Exista, desigur, si raspunsuri corecte, bine intemeiate.

Primul lucru care trebuie inteles este ca aceasta nu este o problema de psihologie ci o problema de calcul probabilistic. Asta inseamna ca detaliile din poveste sunt menite sa te pacaleasca. Detaliile ar fi putut fi complet diferite, de pilda despre un extraterestru sau un motan vorbitor si sansele acestora de a fi intr-un fel (1) sau intr-un fel si inca intr-un fel (2). Altfel spus, intrebarea se refera la probabilitatea ca un eveniment (X are o proprietate) oarecare sa fie mai mare sau mai mica decat probabilitatea unui alt eveniment (X are o proprietate si inca o proprietate).

Cazul (2) se refera la prezenta simultana a doua proprietati (functionar bancar si membru activ) pe cand cazul (1) se refera la o singura proprietate (a fi functionar bancar). Formuland astfel problema cred ca incepi sa intrezaresti raspunsul si, pentru a te ajuta, o voi face si mai explicita, amplificand numarul de proprietati din cazul (2). Ce este mai probabil, ca Linda:

(1)    Sa fie  functionar bancar

(2)    Sa fie functionar bancar si membru activ intr-o miscare feminista si sa urmeze un procedeu de fertilizare in vitro si sa alerge zilnic 10 km si sa mearga saptamanal la o ghicitoare si sa aiba un iubit eschimos si sa sape o groapa o data pe luna, astupand-o imediat

 

Ei, ce ti se pare acum mai probabil? In cazul (2) sunt acum 7 atribute. Insa ce mai conteaza daca sunt 7 sau 2? 7 este mai mare decat 1 si 2 este mai mare decat 1. Ce este atunci mai probabil, un eveniment cu un atribut sau un eveniment cu acel atribut si inca unul? (sau inca sase). Natura atributelor nu este importanta. Aici a functionat geniul lui Kahneman. Calculul probabilistic este unul abstract, tocmai de aceea poate fi simbolizat prin semne de tipul P(A)-probabilitatea evenimentului a sau P(AUB)-probabilitatea lui A sau B. Literelor A si B le pot fi asociate orice fel de atribute concrete (de pilda a fi functionar bancar sau membru in miscarea feminista sau extraterestru prietenos locuitor in gaura neagra recent descoperita de NASA)

 

De-a lungul timpului, cei care au raspuns corect au oferit argumente dintre cele mai nostime, aparandu-le cu indarjire. De exemplu, cineva mi-a spus ca e normal sa fie functionar bancar deoarece a fi functionar bancar este o categorie mai larga decat a fi feminista, adica daca esti functionar bancar se subintelege ca poti fi si feminista (sau orice altceva). Insa de ce nu si invers? De ce sa fim discriminativi? De ce nu ar fi categoria mai larga „a fi feminista” iar „a fi functionar bancar” ceva care sa poata fi inclus in ea? Altfel spus, daca esti feminista poti foarte bine sa fii functionar bancar (sau orice altceva) Cele doua atribute sunt independente! Unul nu il contine pe celalalt, nu sunt intr-un raport de supra- sau subordonare (asa cum „a fi copac” il contine pe „a fi stejar”). Exemplul de mai sus este un caz de nediferentiere sau de acces blocat la reversibilitate sau de euristica a disponibilitatii sau toate la un loc, cine stie.

 

Ceea ce vreau sa spun, post-Kahneman, este ca noi, oamenii, incercand sa reducem complexitatea lumii in care traim, realizam judecati mentale si operam, adesea, cu intuitii gresite si, pentru ca semanam mult unii cu altii, din acest punct de vedere (suntem mostenitorii aceluiasi gen de masinarie mentala), nu suntem constienti de erori. Poate vei spune: Ei si ce mare lucru, Adrian, sunt doar niste erori cognitive! Ce mare lucru ca am crezut ca probabilitatea mai mare este (2), violand prima lege a probabilitatii? (probabilitatea ca doua evenimente sa se produca simultan nu poate fi mai mare ca probabilitatea de a se produce individual)

E mare lucru, in opinia mea, deoarece in baza judecatilor noastre, mai mult sau mai putin intuitive, luam decizii majore, uneori, decizii care produc consecinte pe termen lung, inclusiv asupra celor din jur. E necesar sa-ti reamintesc in ce fel deciziile noastre influenteaza vietile copiilor, elevilor sau prietenilor nostri? Gratie lui Kahneman si altora asemenea lui eu am aflat cat de contraintuitiva poate fi, de fapt, realitatea, ce putin suntem pregatiti pentru a intelege procesele aleatoare, cat de inclinate catre eroare sunt mintile noastre, in mod natural, cum frica generata de complexitatea uluitoare a lumii ne face sa ne aparam cognitiv si emotional si in ce ocean infricosator de iluzii, uneori, ne miscam incantati si siguri de noi insine.

 

Cand sunt intr-o dispozitie ludica, urmaresc la mine si la cei pe care ii intalnesc aparitia, in comunicare, a primului bias cognitiv. In anumite cazuri nu e nevoie sa astept mai mult de 2 minute (cred ca e bine sa stii ca exista mai mult de 150 de biasuri cognitive-la cateva m-am referit si eu, in articole anterioare). Insa nu sunt mereu pus pe sotii. Ma sperie, la mine si la altii, nu faptul ca gresim, deoarece mi se pare natural sa gresim ci ca nu suntem constienti de greseli si le facem din nou si din nou. Ii apreciez extraordinar de mult pe oamenii care au forta interioara de a accepta ca exista ceva in natura umana fundamental imperfect si de a-si asuma responsabilitatea unei schimbari constiente. Insa mintile noastre sunt rodul unor procese evolutive desfasurate pe milioane de ani, ceea ce le face greu de schimbat. Constiinta, pe de alta parte, este o aparitie recenta si extrem de fragila. Asta o face, in opinia mea, cu atat mai pretioasa si ne provoaca sa o protejam si sa o ajutam sa creasca. Asta inteleg eu, astazi, prin extinderea constiintei. Credeam, candva, ca o constiinta extinsa inseamna stari modificate de constiinta (extatice, bineinteles). Apoi am realizat cum aceste experiente, care nu-mi sunt straine (si care pot fi cel mai usor traite cu ajutorul drogurilor, pe care le detest), nu schimba nici macar cu un milimetru inclinatiile mintii de a percepe in mod distorsionat realitatea. Cu toate acestea, sunt convins ca mintile noastre pot evolua si, pe parcursul urmatoarelor generatii, lucrul acesta se va intampla. Sau poate nu, daca ultima afirmatie este o combinatie de rationament emotional, bias optimist, efect de supraincredere si iluzie a controlului.  Poate ca Linda are, totusi, un iubit eschimos.


Publicat

în

de către

Etichete: