Nu este psihostimulant. Nu este depresor (sedativ). Nu este halucinogen. Nu face parte din categoria opiaceelor. Ce-a mai ramas? (intrebare pentru cei care sustin examenul de licenta, in curand). Elemente ajutatoare: i se spune „pot”, „herb”, „weed” (apropo, merita sa vezi Weeds pe HBO!). Sau „iarba”, pe romaneste (ce ciudat suna: „Vrei niste iarba?”, cu extensia „Vaca ce esti!”).
Da, la ea ma refer. Se obtine dintr-o planta pe nume cannabis (jur ca n-am consumat niciodata insa nu-mi dau seama daca e o declaratie umilitoare sau glorioasa). Creeaza (am scris bine?) un sentiment de incetinire a timpului, o usoara stare de euforie, o apreciere mai intensa a sunetelor, senzatii tactile amplificate si, fireste, tendinta de a te hlizi, a chicoti sau a rade din nimic. Mai tarziu, din cate am inteles de la specialisti (intelegi ce fel de oameni cunosc?), apare o tendinta introspectiva si inca una somnoroasa („pe la cuiburi se aduna”).
Ingredientul principal este faimosul THC (faimos pentru cine?). Fumezi, THC-ul este absorbit in sange, sangele ajunge la creier si gata: euforie! Cu o tigara trece doar 20% din THC, daca ai pipa, insa, poti spera la 40-50% (nimic despre bong!). Ajuns in creier THC-ul copuleaza, scuze, sunt reziduuri de la articolul anterior, se leaga de receptorii canabinoizi (minunat nume, nu stiu cine l-a inventat!). Iar receptori canabinoizi avem toti, chiar si cei care credem despre marijuana ca este un drog periculos (la fel si hasisul).
Dar nu toti consumatorii au reactii asemanatoare (uite-asa m-am apropiat de ce intentionez sa spun). Unii fumeaza un joint si nu simt nimic (tu?), altii se bucura si sunt si cativa care au senzatii neplacute (eu?). De ce?
Probabil intrebarea aceasta si-au pus-o si curiosii care au descoperit, in cele din urma, cu ce se ocupa o intriganta de gena, anume CNR1. Ea pare a fi implicata in felul in care gasim recompensator (sau nu) canabisul. Cum? Produce o proteina care e principala tinta a canabisului si se exprima cel mai puternic in striatum, o regiune neuronala asociata cu sistemul de recompense al creierului.
Adica o varianta a acestei gene ma face pe mine, nu, nu, pe tine, sa fii dezgustat de marijuana in timp ce pretinzi, superior, ca esti deasupra acestor lucruri? Adica pur si simplu ai niste receptori canabinoizi mai putin receptivi la actiunea drogului? E ghinion sau noroc? Iar tu (un altul) te indrepti vioi catre consumul regulat (observa ca nu spun „dependenta”) deoarece ai primit, la loteria genetica, o alta varianta, anume aceea care iti face receptorii canabinoizi mai sensibili?
Lucrurile nu pot fi atat de simple (si nici nu sunt). Vreau doar sa punctez importanta pe care o au si genele pentru a tempera graba cu care ii judecam pe oameni, folosind filtre psihologizante („are vointa slaba, fuge de realitate etc.”). Mintile noastre depind de creierele noastre, mi-ar placea sa ne reamintim constant asta, iar creierele, desi partial modelabile (influentate de mediu si de propriile decizii), au si o componenta innascuta, sublim indiferenta in raport cu enigmaticul, mai ales pentru oamenii religiosi, liber-arbitru.
Ps. Pentru ca nu sunt un sfant, am si eu „marijuana” mea: ma uit la fete (chipuri, ah, diacriticele astea!) fericite. Se spune ca activeaza striatum-ul (receptorii canabinoizi din el). Dau scris ca-i asa. In hindi!
Chakrabarti B, Kent L, Suckling J, Bullmore E, & Baron-Cohen S (2006). Variations in the human cannabinoid receptor (CNR1) gene modulate striatal responses to happy faces. The European journal of neuroscience, 23 (7), 1944-8
(2) Chakrabarti, B., & Baron-Cohen, S. (2011). Variation in the human cannabinoid receptor CNR1 gene modulates gaze duration for happy faces Molecular Autism, 2