In orasul in care locuiesc a (re)pornit (in februarie 2010, n.m.) o dezbatere publica pe tema cainilor maidanezi. Se pare ca sunt 40.000 si nu toti sunt animati de cele mai bune intentii. Prefectul Capitalei propune, in esenta, eutanasierea (adica o moarte blanda). Aparatorii cainilor sunt revoltati de cruzimea acestei initiative legislative. Nu as comenta acest subiect daca nu mi s-ar parea legat de temele site-ului.

Mai intai, ma intreb daca sustinatorii sterilizarii (masura ce va duce in 7 ani, se estimeaza, la disparitia naturala a cainilor, deoarece nu se vor mai inmulti) au fost vreodata muscati de un caine (ei sau o ruda apropiata), daca se simt in siguranta atunci cand traverseaza un „teritoriu” si daca protectia unui caine li se pare prioritara in raport cu securitatea unui copil sau sansa unui „om al strazii” de a avea un adapost decent. De fapt, in conditiile unui buget limitat, incerc sa-mi dau seama ce fel de suflet (in ipoteza ca si cainii ar avea unul ) trebuie protejat mai intai. Fara nicio ezitare eu votez pentru oameni. De aici nu rezulta ca nu respect animalele. Doar atribui o valoare mai mare oamenilor si, pe aceasta baza, cred ca e necesar mai intai sa rezolvam problemele lor. Nu am un razboi personal cu maidanezii desi am stiinta catorva cunoscuti obligati sa viziteze spitalul de boli infectioase pentru o serie nesuferita de vaccinuri antirabice. Am fost muscat o singura data, de cainele unei vecine, care ulterior a si murit (sper ca de batranete, adica fara legatura cu gandurile mele ostile).

Admit insa ca e posibil sa ma insel. Poate ca, sufletele fiind egale, cainii merita sa fie salvati in aceeasi masura. Totusi, in acest caz, apare o problema legata de coerenta si ipocrizie (sunt foarte sensibil la coerenta intr-o lume vesnic amenintata de fenomene aleatoare). Problema, dar nu a mea, ci a adversarilor eutanasierii, este urmatoarea:ei sunt vegetarieni? Pentru ca daca nu sunt, nu inteleg de ce nu apara cu aceeasi fervoare (numita „dragoste de animale”) porcii, vacile, mieii, gainile, iepurii, fazanii, curcanii si tot ce mai este sacrificat in vederea unei mese apetisante. Oare sufletul cainelui este „mai mare” decat cel al unei vaci? Constiinta cainelui este mai inalta decat a porcului? Un iepuras are mai putine unitati sufletesti decat un catel? Cu riscul de a fi plictisitor, unde se trage linia?

Daca eu as sustine ca ii sunt fidel sotiei in timp ce o insel in secret toata lumea ar fi de acord ca sunt un ipocrit. Ei bine, cum altfel este cineva care, din dragoste pentru animale, lupta cu initiativa, desigur, primitiva (stii alta mai buna?) a prefectului gratie energiei furnizate de un jambon sau de o friptura de miel la cuptor? Cainele este un primum inter pares? Pisicile ar putea fi geloase (sau oricum sunt?) Pe de alta parte, daca este o problema de biodiversitate si cultura urbana, de ce sa nu incurajam prezenta pe strazi si a catorva magari sau boi? Poate o familie de crocodili in Dambovita? 10-20 de serpi in fiecare sector? Cateva gorile in Cismigiu? Poate si niste hiene simpatice, pe la gropile de gunoi?

Imi plac oamenii care cred in ceva si lupta pentru acel ceva. Si nu sunt in masura sa judec valoarea idealului pe care il apara. Sunt insa capabil sa vad congruenta comportament –atitudine publica sau contradictia flagranta dintre ceea ce un om spune si ceea ce face, fara sa-si dea seama. Cred ca vegetarienii care apara cainii de agresivitatea cetatenilor care au suferit sau se tem sa nu sufere de pe urma lor sunt persoane unificate pe acest subiect si ma inclin in fata lor. Nici eu nu sunt departe de o alimentatie vegetariana, poate pentru ca presimt o proto-constiinta la unele animale. Insa intr-o problema pe care nimeni nu o rezolva de 20 de ani in Bucuresti tind sa apreciez o actiune barbara. Macar cineva rupe nodul gordian. Locul animalelor nu este pe strada (decat insotite de stapanii lor), asa cum locul oamenilor nu este in jungla. Exista o ordine naturala care tine aceasta lume in echilibru. Daca gresesc, ii rog pe cititorii mei din Boston sau Amsterdam sa-mi semnaleze prezenta cainilor pe strazile pe care circula in mod obisnuit. Uneori situatiile critice reclama solutii rapide. E posibil ca 40.000 de caini sa moara (desi nu cred). Numai de Paste sunt sacrificati 3.5 milioane de miei. Ai citit bine: milioane! Si acum imagineaza-ti ca nu esti om dar nici caine. Esti miel. Ti se pare fair?

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin