„draga mea, ce rost are sa discutam atat?” (psihologia cuplului, revizitata)

Pe vremea cand predam cursul de optimizare a comunicarii in cuplu (o tempora, o mores, oh morons!) le spuneam, invariabil, studentilor mei, cat de nepotrivit si periculos este sa lasi o problema nerezolvata adica, mai plastic vorbind, sa impingi gunoiul sub pres. E nevoie de o matura sau de un aspirator, nu simti si tu asa? Este necesar ca oamenii sa discute, poate nu imediat, cand sunt infierbantati (in celalalt sens!), si sa ajunga la un compromis rezonabil. O relatie de cuplu satisfacatoare nu este nimic altceva decat o serie de compromisuri, un sir de „mai las de la mine daca si tu renunti la ceva”.

Cuplurile in care conflictele sunt evitate in mod sistematic, in opinia mea, erau sortite esecului, pe termen lung. Intre timp, avand acces la studiile lui John Gottman, mi-am nuantat pozitia. Desi e limpede ca unele cupluri nu au nicio sansa sa evolueze frumos daca nu discuta subiecte importante sau sensibile (tabu) se pare ca exista cupluri care pot fi inalt functionale minimizand conflictele („conflict-avoiding marriage”, in terminologia lui Gottman).

Dar cum e posibil asa ceva? Cum e posibil ca o relatie sa prospere daca oamenii nu-si confrunta ideile, preferintele sau atitudinile si, mai ales, daca nu ajung la o intelegere? De fapt, partenerii ajung la o intelegere: ei cad de acord ca sunt in dezacord! Nu glumesc! Cei doi accepta ca au puncte de vedere diferite si ca cel mai bine este sa lase lucrurile asa.

Fiecare spune ce crede sau ce simte in raport cu un anumit subiect si asta e tot! Si functioneaza? Da! Exista totusi doua conditii care trebuie indeplinite:

  1. Regula de baza 5:1 este respectata (merita un articol separat: Gottman a descoperit ca in toate cuplurile stabile si fericite raportul intre momentele pozitive si cele negative este cel putin de 5 la 1 in favoarea celor pozitive). Degeaba sunt evitate conflictele, eventual intr-un mod foarte diplomatic, daca ratia plus:minus este 1:1 sau, si mai rau, 1:2, 1:3, 1:4 etc.
  2. Pentru ambii parteneri problema ramasa nediscutata (si nerezolvata, evident) nu este la fel de importanta ca alte aspecte ale relatiei lor pe care le gasesc valoroase. „Nu are rost sa facem prea mult caz din asta, sunt alte lucruri care conteaza pentru noi doi si nu are sens sa le punem in pericol intrand acum in conflict!”

Daca iti place foarte mult sa comunici vei gasi aceasta alternativa (evitarea conflictului) neatractiva. E semnul cel mai bun ca ai nevoie de un partener asemanator cu tine. Daca intamplarea a facut sa te casatoresti cu un minimizator al conflictului, in timp ce tu ai un alt stil de rezolvare a diferendelor (nu spun „mai bun” ci „diferit”), pregateste-te pentru suferinta!

Cuplurile fericite, in studiile lui Gottman, sunt cele cu stiluri asemanatoare de gestionare a conflictelor (ca sa nu te tin pe ace: sunt 3 stiluri, cel evitant, la care ma refer in acest articol, cel volatil, in care emotiile sunt intense iar cei doi nu se asculta unul pe altul –dar functioneaza!- si cel reciproc validant, care se invata la facultatea de psihologie-dar e greu de aplicat in practica deoarece presupune mult exercitiu)

Cuplurile evitante isi pondereaza atitudinile si nu dau multa importanta lucrurilor care ii despart, tocmai pentru ca pretuiesc mai mult lucrurile care ii unesc. Eu sunt un avocat al compatibilitatii si recunosc, aici si acum, ca pot exista, iata, si o serie de diferente ireconciliabile si nepericuloase (nu sunt bombe cu efect intarziat-dar nu uita niciodata de regula nr.1!)

„Ok, nu suntem de acord cu acest subiect. Am spus fiecare ce avem de spus. Hai sa o lasam asa!”-asa as putea rezuma filosofia cuplurilor care evita, in mod inteligent, conflictele. Dar asta nu inseamna ca frustrarile se acumuleaza si vor exploda intr-o zi? Cam asta ne spune teoria. Cam asta credeam si eu. Exista insa ceva mai bun decat teoria: realitatea! Realitatea demonstreaza, in anumite cazuri, ca predictiile teoriei sunt gresite prin urmare teoria este cel putin incompleta (ca sa nu spun altfel).

Exista oameni care pun „gunoiul” sub pres si, in timp, gunoiul dispare. Altfel spus, trateaza intr-un mod mai relaxat o problema („nu trebuie sa rezolvam asta chiar acum”-ai stat vreodata pana tarziu in noapte deoarece partenera ta insista sa rezolvati problema chiar atunci?) si, fiind mai putin tensionati, gasesc ulterior resurse pentru a o rezolva elegant (sau reusesc sa traiasca, fara mari nemultumiri, cu ea).

Aceasta descoperire tulbura toate credintele unui consilier de cuplu, mai ales daca a fost format intr-o orientare cu radacini psihodinamice. Repet, ea nu se aplica tuturor cuplurilor in care conflictele sunt evitate si in mod sigur nu e valabila in cupluri in care unul vrea sa-si impuna punctul de vedere si nu se lasa pana nu obtine ceva iar celalalt, chipurile mai intelept, cedeaza in mod regulat. Pentru a functiona este nevoie ca ambii parteneri sa aiba o filosofie asemanatoare, sa gestioneze conflictul in mod similar si sa nu se simta amenintati de caracterul nerezolvat al diferentelor de opinie. Mai mult, e necesar ca legatura dintre cei doi sa fie puternica, adica, simplu vorbind, ceea ce ii uneste sa fie mai important decat ceea ce ii desparte.

In acest caz are sens sa te intrebi: De ce sa ne certam? De ce sa pierdem vremea cu argumente? Nu conteaza asa de mult. Hai sa lasam lucrurile asa cum sunt! Ei bine, oricat ai fi de carcotas (sau de inclinat catre strabunicul Freud), nu ti se pare ca suna a inteligenta emotionala?

Evitarea conflictului, in anumite cupluri, pare a fi o adaptare sanatoasa la problema convietuirii in doi (sau a intimitatii in relatii de lunga durata). Cercetarile stiintifice (lucru foarte rar in materie de psihologie a cuplului, unde infloresc speculatiile si teoriile personale, eventual asezonate cu elemente literare) conduse de furnicuta Gottman (asa ii vad eu pe cercetatori, ca pe niste furnicute harnice si disciplinate) demonstreaza asta. Nu credeam in zilele mele de profesorat dar acum cred fiind mult mai inclinat sa accept realitatea.

Nu esti deloc de acord cu acest articol? Bine, am inteles pozitia ta. Mi-am spus si eu punctul de vedere asa ca iti propun ceva: hai sa lasam lucrurile asa!


Publicat

în

de către

Etichete: