Lucrul pe care il anticipam a inceput sa se produca si vreau sa-l opresc inainte de a lua proportii mai mari. Si ce anume se intampla? Cativa dintre cititorii site-ului imi solicita asistenta de specialitate. Nu e nimic neobisnuit pana aici. Clientii (pacientii) au nevoie de persoane calificate. E natural sa mergi catre cineva despre care crezi ca te poate ajuta. Exista, insa, in cazul meu, o particularitate:

Nu mai ofer servicii de psihoterapie! (decat in mod exceptional)

Povestea mea de dragoste cu psihoterapia s-a incheiat, dupa aproape 15 ani.  Am devenit intens constient de limitele psihoterapiei si sunt irezistibil atras de alte zone ale psihologiei, in mod explicit orientate catre crestere, implinire si viata traita in mod pozitiv.

Psihologia clinica, de mai bine de 60 de ani, opereaza cu un model negativ al omului. Prima data cand i-am cunoscut pe clinicieni am fost socat: pentru ei, toti oamenii, in diferite grade, erau nevrotici! Astazi, daca imi acorzi 10 minute din viata ta, iti pot demonstra, la randul meu, ca esti o fiinta plina de angoase si imperfectiuni, erodata de „defecte” de care nu esti constient sau pe care nu ti le recunosti, traind, ca toti semenii tai, in negare. Nu sunt tocmai genul de om pe care ti l-ai dori in preajma. Dar aceasta nu e decat o latura a personalitatii mele, educata si consolidata in timp.

Din fericire, nu doar ca m-am plictisit de ea dar am descoperit ceva mult mai interesant, de care (aproape) uitasem. Exista si un mod pozitiv de a ne raporta la natura umana! Psihologia poate studia nu doar boala si modalitatile prin care oamenii se pot vindeca sau, macar, recupera ci si variatele feluri in care oamenii pot fi sprijiniti pentru a inflori.

Aceasta este noua mea ocupatie!

Pot numi asta, cu un termen vag, „dezvoltare personala”. Da, ofer servicii de dezvoltare personala, adica lucrez acum focalizat pe calitati, pe ceea ce este bun, pozitiv si frumos, cautand solutii de crestere si nu de ameliorare sau diminuare a simptomelor. Nu pot spune ca practic psihologia pozitiva deoarece nu am absolvit masterul de la Penn (nu costa decat 50.000 USD). Dar ma regasesc perfect in principiile acestei noi perspective in psihologie. Sigur ca psihologia pozitiva se suprapune, partial, peste psihologia umanista, insa e ceva care le diferentiaza puternic si la care eu sunt sensibil: psihologia pozitiva este riguroasa: isi operationalizeaza termenii si isi testeaza, cu grija, teoriile (stiai ca faimoasa piramida a nevoilor a lui Maslow nu a fost niciodata confirmata in urma unor studii empirice?)

Psihoterapeutii actuali (si viitori) vor continua sa asiste persoanele care se confrunta cu tot felul de probleme psihologice, de la depresie si tulburari somatoforme pana la fobia de avion si tulburarea afectiva bipolara. Sper doar sa fie constienti de limitele interventiei lor si sa nu-si propuna lucruri imposibile (cum mi-am propus si eu, manat de o combinatie de entuziasm, idealism si ignoranta). In schimb, oamenii care nu se confrunta cu probleme serioase au sansa de a fi indrumati catre cea mai buna viata pe care o pot trai. Psihologia populara, vorbitorii motivationali si o serie de persoane charismatice (uneori dubioase moral) isi rezervasera aceasta zona. De aproape un deceniu, in primul rand in Statele Unite, exista o alternativa. O alternativa serioasa! O ramura inca tanara a psihologiei (psihologia pozitiva) studiaza, cu mijloacele stiintei, ce inseamna o „viata buna”, ce inseamna sa fii fericit si care sunt conditiile (sau institutiile) care pot facilita atingerea celor mai inalte sopuri ale vietii.

M-am blindat cu cele mai bune carti aparute si, apeland si la experienta personala, am initiat un experiment de grup orientat de teoria si metodele psihologiei pozitive (plus unele inovatii personale). Sunt sigur ca in viitor aceasta oferta se va extinde si, chiar si in Romania, oamenii vor fi interesati nu doar ce cei care „ii trateaza pe nebuni” (un stereotip complet nefericit dar puternic in mentalul colectiv) ci si de cei care i-ar putea ajuta sa inteleaga ce este aceea o viata traita cu sens sau cum anume se poate intra in starea de flux, uitand de trecerea timpului si fiind intens satisfacut de ceea ce faci.

Voi promova intens psihologia pozitiva si m-as bucura sa o faca si altii. Psihoterapia va continua sa existe pentru ca este nevoie de ea. In 1945 nicio afectiune mentala nu putea fi tratata. In 2011 lucrurile stau mult mai bine dar nu excelent. Exista, acum, in jur de 15 tulburari care pot fi ameliorate vizibil, fie cu ajutorul terapiei, fie cu ajutorul medicatiei, fie prin actiunea lor combinata. Singurele afectiuni care par a se vindeca pentru totdeauna par a fi atacul de panica si fobia de sange. La toate celelalte exista riscul de recadere (in cazul depresiei exista un risc de recadere de 50% pentru urmatorii doi ani dupa „vindecare” si de 80% pana la sfarsitul vietii).

Insa a aplica psihologia doar la deficiente, tragedii si boala este prea putin. Un depresiv, in mod  profesionist ajutat, se ridica din abisul in care se prabusise dar nu zboara (matematic vorbind, ajunge de la -20 la -3, ceea ce este foarte acceptabil, sau chiar la 0). Psihoterapia nu stie nimic despre aripi deoarece nu le studiaza. Insa aripile exista si se prefigureaza si o stiinta a zborului. In actualul climat de prosperitate economica (in raport cu anii ’50) poate ca a sosit timpul unor preocupari pozitive. Care sunt cele mai bune lucruri pe care le pot face cu viata mea? In ce fel pot genera o diferenta semnificativa? Ce inseamna sa fii o fiinta implinita?

Sper ca iti pui astfel de intrebari. Ele nu sunt noi. Fireste ca nu le-a formulat psihologia pozitiva. Diferitele filosofii si traditii spirituale incearca de mult timp sa raspunda la ele. Elementul de noutate al psihologiei pozitive este metodologia stiintifica. Este bine ca stii ce anume ii poate face pe oameni fericiti dar e si mai bine sa poti dovedi asta (altfel afirmatiile tale sunt lipsite de temeiuri si un om constient nu le va lua in serios).

De aici nu rezulta, cel putin in ceea ce ma priveste, ca refuz sa privesc in partea intunecata a mintilor noastre. Doar am scris o carte pe nume „Umbra”, nu? Rezulta doar ca aleg sa ma focalizez pe ceea ce este potential pozitiv si libertate de crestere. Ii voi indruma pe cei cu tulburari anxioase sau depresive catre colegii mei. E paradoxal sa fac asta, tocmai acum cand mi-au devenit clare toate modurile in care pot fi ajutati. Dar am si eu nevoie de provocarile mele!

Voi continua sa mai scriu despre consiliere si psihoterapie, in primul rand pentru cei care vor sa invete de la un altul, economisind timp. Si in acest domeniu, ca si in altele, exista specialisti adevarati si impostori, oameni bine pregatiti si vanzatori de iluzii, romantici incurabili si profesionisti care citesc poezie doar in timpul liber. Clientii au dreptul de a fi informati insa este si responsabilitatea lor de a deveni consumatori educati. Societatea noastra avanseaza in aceasta directie, destul de lent, e adevarat, dar se misca. Vor veni zile cand medicii vor fi dati in judecata pentru malpraxis  iar sefii cu tulburari de personalitate vor plati daune pentru hartuire sexuala. Nu maine si nici poimaine.

Dar vor veni si zile (sau poate visez) cand copiii vor fi incurajati in scoala sa-si dezvolte cele mai bune calitati ale lor si sa-si caute acele rute profesionale aflate in armonie cu potentialul lor (sper sa-mi fac timp sa scriu despre proiectul Geelong Grammar School-sau poate cauti tu singura). Vor veni zile cand corporatiile (pe care le ironizez pentru ceea ce sunt acum dar in al caror potential de schimbare cred) vor fi interesate nu doar de profitul actionarilor ci si, in mod real (si nu ipocrit, ca acum) de nivelul de satisfactie cu propria lor munca al angajatilor. Cred ca toate aceste lucruri sunt posibile. Cu un amendament: este nevoie si de implicarea ta!

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin