de ce psihanalistii nu o plac pe Elizabeth Loftus

Le recomand studentilor mei, cu entuziasm si cu toate acestea insuficient de persuasiv, „Introducere in psihologie”, un excelent manual Atkinson&Hilgard (numele acestea au devenit branduri, de fapt autorii, deoarece a trecut mult timp de la prima editie, sunt altii). Cartea costa 200 USD in format hardcover insa de ce sa dai atatia bani cand editurii Tehnice i s-a facut mila de noi si a tradus-o in limba romana? (100 de lei, fara comisionul meu pentru reclama) Unul dintre cei patru autori este  Geoffrey Loftus, profesor la universitata din Washington si visiting professor la MIT.

Geoff a fost casatorit 23 de ani cu Elizabeth Loftus. Ei si, ce-i cu asta? Aici doream sa ajung (la Elizabeth, dar am profitat pentru a puncta importanta celei mai bune introduceri in psihologie, in opinia mea, de pe piata romaneasca de specialitate). Elisabeth a fost considerata, in 2002, cea mai influenta femeie-cercetator in psihologie (insa doar pe locul 58 dintr-o suta, pentru cine mai crede ca America este o societate avansata si nediscriminativa). Este cunoscuta, mai ales, pentru studiile ei asupra falselor amintiri (cred ca, in procesul de formare a terapeutilor si psihanalistilor, lecturile din Loftus ar putea fi obligatorii). Voi povesti, in continuare, un astfel de studiu:

Au participat studenti fosti vizitatori, in copilarie, ai faimosului Disneyland (chiar fusesera!). Li s-a aratat o fotografie cu Bugs Bunny (remember old times?), fiind intrebati ce isi amintesc din indepartata lor vizita. Unul din trei si-a amintit de Bugs Bunny si de faptul ca i-a strans mana. Nimic special pana aici. Asa cum unii adulti se imbraca in costumul de Mos Craciun, facand cativa banuti in timp ce le consolideaza copiilor credinta in fiinte inexistente, altii se joaca de-a iepurii fictivi, rostind „What’s up, doc?” in timp ce mesteca un morcov (e oare posibil sa nu-l iubesti?)

Aproape jumatate dintre cei care si-au amintit ca l-au intalnit au spus ca l-au imbratisat. Altii i-au atins urechile, sau coada, probabil pentru a se convinge. O tempora, o mores! (un citat din Cicero, cu accente de Brooklyn si Bronx) Ce copii fericiti, parintii lor si-au facut timp (si au consumat resurse financiare) pentru a-i duce in irezistibilul parc tematic din Anaheim, California, deschis in iulie 1955. Cum sa nu-si aminteasca un asemenea eveniment memorabil, impresionant pentru orice copilas?

Trebuie totusi sa stii ceva: Bugs Bunny este proprietate Warner Bros si nu a facut parte niciodata din recuzita Disneyland.


Publicat

în

de către

Etichete: