Iti amintesti viespea dintr-un articol anterior? Cu exceptia omului toate fiintele vii sunt la fel. Sunt inchise in programele lor. Se repeta la nesfarsit. Nu „ies” niciodata din program, nu se abat, nu deviaza, nu protesteaza. Nu-si pun sub semnul intrebarii comportamentele, nu experimenteaza ceva nou, pe scurt, nu evolueaza. Albinele si furnicile fac exact aceleasi lucruri de mii de ani. Daca ai vedea un musuroi de furnici de acum 5 milenii si l-ai compara cu unul de azi nu ai gasi practic nicio diferenta. Insa cine ar putea recunoaste Bucurestiul sau Bostonul de acum 200 de ani?
Pentru mine e limpede ca animalele (fiintele vii, in general) sunt masinarii ingenioase. Sunt colectii de soft-uri imbracate in forme din cele mai variate. Animalele ruleaza, ad infinitum, aceleasi programe. Mutatiile intamplatoare si exigentele mediului le permit, in anumite cazuri, un salt evolutiv. Insa pentru asta nu au niciun merit. Animalele nu aleg evolutia. Afirmatia aceasta are ceva infricosator in ea (simti si tu?), deoarece oamenii sunt primate, primatele sunt mamifere iar mamiferele sunt animale. Imi vine foarte greu sa numesc „om” un seaman al meu ce pare definitiv inchis in programul lui. Imi este mult mai usor sa-i spun „maimuta”. Nu vad de ce s-ar supara (pentru ca spun adevarul). Eu insumi sunt adesea maimuta. Maimuta Nuta!(par predestinat) Oare de aceea suntem obligati sa ne pastram numele de familie? Pentru a ne reaminti de stramosii nostri indepartati?
Din fericire noi, oamenii, avem ceva de natura a ne deosebi de tot restul lumii vii. Avem libertatea de a face schimbari in program. Nu suntem doar roboti simpatici cu coada (sau rudimente) si par. Aceasta imi pare a fi diferenta absoluta. Putem evolua daca ne propunem asta. Putem fi si altfel. Putem transforma programele iar pe unele chiar le putem elimina deoarece nu mai sunt adaptative. Psihoterapia adevarata (in sensul de profunda) nu exista in vederea altui scop. Dezvoltarea personala, desi nesistematica, este orientata in acelesi sens. Iar educatia, cand se va separa de tiparele conservatoare si autoritariste, va servi aceleiasi functii. Sunt atat de fericit sa vad oamenii evoluand, iesind din scenarii de viata, riscand feluri noi de a fi, restructurandu-se pe interior. Evolutia nu este o miscare pe orizontala. Pe orizontala se misca doar maimutele (asa apar maimute un pic diferite). Dimpotriva, este o miscare pe verticala. Daca ai evoluat inseamna ca in tine a aparut ceva cu totul nou. Nu e o simpla imbunatatire sau reconfigurare (un model nou de Mercedes sau Dacia). Este un salt cuantic! Nici tie nu-ti vine sa crezi. Nici nu-ti trecea prin cap ca poti fi si asa. Iata ca esti! Ti-ai depasit limitele si asta nu printr-o metodologie de tipul „din aproape in aproape”. E ok si asa, insa esti pe orizontala. Becul electric nu a aparut ca o imbunatatire continua a lumanarii. Becul este expresia unei transformari. In mintea unui om s-a produs un salt cuantic. Cu siguranta se saturase de lumanari de ultima generatie!
Animalele nu au o asemenea sansa. Imi plac foarte mult oamenii care au grija de animale insa as vrea sa le spun: „ E grozav ce faceti. Iubiti pe cineva si asta sigur va face bine. Dar animalele nu pot fi altfel decat sunt. Pantera e la fel ca acum 2000 de ani. Pisica nu mananca nici acum seminte sau fructe. Nimic nu se schimba.” Sau poate se schimba? E oare nevoie de dragostea cuiva superior ca nivel de evolutie (omul) pentru ca animalul sa poata iesi din program? Nu voi trai suficient de mult pentru a verifica aceasta idee (la ce ar putea fi buna schimbarea unui individ daca nu se poate generaliza la nivel de specie, adica dispare odata cu individul?)
Animalul este intruchiparea obedientei. El nu se abate de la regula lui nici macar atunci cand este avantajos pentru el (nu are suficienta minte pentru a-si reprezenta avantajul). Porumbelul moare de foame cu toata gama de mezeluri langa el (Rousseau spunea asta in cuvinte usor diferite). Pisica se stinge din viata in mijlocul unei livezi. Animalele nu risca, nu aleg, nu-si contrazic niciodata instinctul. Iar instinctul este, fireste, un program pe calculator (Ai vazut Matrix? E imposibil sa nu faci unele conexiuni) De aceea animalele nu fac niciodata excese (motanul obez la care te gandesti chiar acum si-a dat peste cap metabolismul in relatie cu cineva anume; lasat de capul lui si-ar fi pastrat marimea naturala). Obisnuintele sunt tot programe (de ce este asa de greu sa renunti la fumat? Nu te „lasa” programul)
Echivalentul instinctului la om il numesc conditionare culturala. Singura diferenta e faptul ca e dobandit in timpul vietii. Incepe cu prima respiratie. La Academie ii spunem „socializare” sau „integrare in grupul social”. Avem nevoie de cuvinte frumoase pentru a acoperi realitati dure. Imagineaza-ti cum ar fi sa constientizezi dintr-o data multimea conditionarilor de care asculti. Nu sunt sub nicio forma un anarhist. Pretuiesc grupul (oare de ce fac terapie de grup?) si comunitatea. Cred insa ca intr-un grup intri pentru ca vrei sa faci parte din el si nu pentru ca trebuie sa faci parte din el. Daca trebuie te supui cuminte, ca orice alta primata insa daca vrei tu esti cel care alege sa-si controleze anumite comportamente sau atitudini. Evident ca un copil nu poate face asta! Dar cum ar fi sa-l incurajam mereu sa o faca? Cu alte cuvinte, in loc sa-l manipulam violent sau subtil, cum ar fi sa-l provocam mereu sa gandeasca si sa-si formuleze o pozitie personala? Sigur ca vom auzi lucruri din cele mai comice sau absurde (mi se intampla inclusiv cu studentii mei, motiv pentru care le multumesc-viata ramane astfel surprinzatoare) insa aceasta este baza din care se va ridica o gandire originala si un om diferentiat.
Avem sansa de a pasi dincolo de instincte (pulsiuni, pentru prietenii mei psihanalisti) si conditionari (psihologice si sociale, lingvistice, morale etc). Cuvantul cheie in fraza de mai sus este sansa. Ne putem schimba, e dincolo de orice indoiala (suntem inconjurati de dovezi). Insa una e sa poti face ceva si alta chiar sa faci. Libertatea de a evolua este potentiala. Esti liber sa iesi din program insa nu-ti cere nimeni sa o faci. In acest spatiu al deciziei simt parfumul trecerii lui Dumnezeu (nu mosulica, stii deja din alt articol). Poti iesi din ordinea naturala sau „normala” a realitatii. Aceasta nu este boala ci o forma superioara de sanatate. Poti iesi din „turma” fara sa pui in pericol pe nimeni (desi unii se vor simti amenintati). Poti face ceva in felul tau (si daca nu e adaptativ, renunta! Evolutiei nu-i place rigiditatea). Poti iesi din rand (ce curaj extraordinar e necesar uneori pentru asa ceva!). Poti merge dincolo de conventie nu dintr-o rebeliune adolescentina ci dintr-o intelegere superioara a vietii. Poti fi liber. Inca nu esti daca nu ti-ai analizat conditionarile. Libertatea este imposibila inainte de a-ti cunoaste programul. Libertatea este abaterea creatoare de la program. Asa incepe o noua etapa a jocului realitatii. Etapa creatiei.