Reiau acest articol, publicat acum cateva luni, pe un alt sit, in special pentru noii vizitatori, mai exact o sub-categorie a lor, anume cei care isi imagineaza ca sinele meu a stat pe loc desi timpul a trecut.

„In ultimele zile, cateva persoane mi-au semnalat prezenta unui filmulet pe YouTube, „Exteriorul reflexie a interiorului”. Este un text dintr-o carte publicata in 2003, „Umbra”. Autorul a ilustrat textul cu o serie de fotografii minunate si o muzica frumoasa.

Vreau sa precizez, totusi, ca gandurile mele din 2003 nu mai coincid cu cele din 2011. M-as bucura enorm ca Universul pe care il descriu acolo („ordonat de o inteligenta suprema”) sa coincida cu realitatea obiectiva. Insa ma tem ca nu este deloc asa. Starile interioare care m-au determinat sa am acea perspectiva asupra lumii le am si astazi.

Din acest punct de vedere nimic nu s-a schimbat. Diferenta este ca astazi inteleg limpede ca nu sunt produse de o esenta spirituala aflata intr-un contact norocos cu o fiinta infinit de inteligenta si iubitoare ci sunt expresia psihologica a unui nivel crescut de endorfine, endocanabinoizi si/sau serotonina.

Pur si simplu asa se vede lumea cand esti, uneori, fericit si inca mai crezi in Mos Craciun. Dupa aceea il poti teleporta pe Mos Craciun in lumea lui de poveste pastrand si, poate, imbogatind, fericirea. Asta incerc sa transmit astazi.

Pentru mine, cel de azi, spiritualitatea continua sa fie vie iar fiintele imateriale si misterioase s-au transformat in neuropeptide la fel de enigmatice. Totusi, cele din urma pot fi masurate si, pana la un punct, modificate (ma refer aici la concentratia lor). Aceasta imi pare a fi un fel de libertate, nu foarte mare dar suficienta pentru o viata de om.”

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin